În anul bisect și olimpic, bântuit de catastrofe și barbarie, palmaresul celei de-a 77 ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes a decepționat profesioniștii ce plebiscitau activ pentru Semințele smochinului sacru (proiectat recent și la Chișinău în cadrul Lunii Filmului European, organizat de CNC și Legur. Films). Parabola polifonică, esenţială, în stare a schimba ceva în cel ce-o vede, s-a ales, totuși cu o distincție inventată ad-hoc, Premiul special al Juriului, apreciind, se pare, nu atât valoarea estetică, cât curajul și angajamentul politic al lui Mohammad Rasoulof, cineast declarat agent străin în Iran; și care a trecut ilegal frontiera – pe jos, pe poteci muntoase, – pentru a ajunge, în sfârșit, pe covorul roșu al Palatului Festivalului.
Jurații de sub bagheta Gretei Gerwig (autoarea filmului Barbie) au acordat Palmierul de Aur peliculei Anora, un gen de “fast movie” dedicat lucrătoarelor sexului. În această operă cu accente de Cenușăreasă girată de americanul teribilist Sean Becker se vorbește rusește mult mai mult decât la Kirill Serebrennikov, în Limonov. The Ballad of Eddie, turnat în englezește după cartea lui Emmanuel Carrère din 2011. E povestea romanțată a poetului radical, punk și underground, Jokerul rus Eduard Limonov, fondatorul Partidului Național Bolșevic; dizidentul regizor stabilit în Occident după ani grei în arest la domiciliu ne propune o călătorie – coloana sonoră incitantă, în special, – prin Rusia, America și Europa în a doua jumătate a secolului XX, pe urmele unui personaj radical și provocator la culme. Parcursul sinuos al unui Homo Sovieticus tipic ajuns antierou politic la Moscova și în Donbass, fost golan (a bum) la New York și cabotin senzațional la Paris… Britanicul Ben Whishaw e magistral în rolul principal, susținut de o baterie solidă de actori și figuranți, printre care Viktoria Miroshnichenko, Tomas Arana, Corrado Invernizzi, Evgeniy Mironov, Andrey Burkovskiy, Masha Mashkova și foarte mulți alții.
În aproape trei decenii ale aventurii mele critice, Festivalul International de Film dă tonul, ia temperatura evenimentelor ce mișcă lumea (nu neapărat înainte). S-a atestat și în 2024 o diversitate extraordinară de subiecte, violente și bizare, fanteziste, grotești sau excentrice; )leitmotivul, firul roșu – tema transformării, a metamorfozelor. Din 22 de filme din selecția oficială, 4 sunt realizate de femei: All We Imagine as Light de Payal Kapadia, Bird de Andrea Arnold, Diamant Brut de Agathe Riedinger, The Substance de Coralie Fargeat. Receptate cu interes de marele public, peliculele lansate la Cannes continuă să fie aplaudate de către profesioniști la festivaluri, cuceresc premii importante. Filmul Emilia Perez al regizorului francez Jacques Audiard, distins cu Palmierul de Aur pentru castingul feminin(Karla Sofia Gascon, Selena Gomez, Zoe Saldaña și Adriana Paz) a intrat cu forță în circuitul festivalier de prestigiu. E un film muzical, construit ingenios, pe diferite paliere, antrenant – deja are 10 nominalizări la Golden Globes, Gala de premiere urmând să se producă la 5 ianuarie 2025.
Am așteptat noul David Cronenberg, Lințoliile , supraîncărcat de efecte tehnologice și extrem de trist, foarte trist. Cronenberg nu și-a revenit după decesul soției lui, la fel ca și Coppola. Un film hard, dificil, ca și cel cu Emma Stone, Feluri de bunătate, al grecului Yorgos Lanthimos, despre transformări mistice, religioase.
Cannes 77: post-scriptum în zigzag
Publicăm acest articol în contextul festivalului internațional de film de la Cannes, cunoscut și ca Festivalul de la Cannes, care se desfășoară în fiecare an, în luna mai, la Cannes, oraș situat în sudul Franței. Evenimentul este vizitat în fiecare an de numeroase staruri de cinema. Mulți producători aleg acest prilej pentru a lansa ultimele lor realizări și pentru a vinde drepturile de difuzare distribuitorilor veniți din întreaga lume.
