Prima doamnă povestește tacticile pe care le folosește pentru a face față în mijlocul conflictului, impactul acestuia asupra vieții de familie și unde își găsește inspirația.

Compusă, articulată și alături de soțul ei pe scena internațională ori de câte ori programele lor conflictuale îi permit, prima doamnă a Ucrainei a devenit, fără să vrea, un puternic simbol al speranței.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Cu toate acestea, în spatele exteriorului său lustruit, Olena Zelenska a luptat cu aceleași anxietăți și vulnerabilități cunoscute de ucrainenii obișnuiți, care continuă să sufere consecințele chinuitoare ale invaziei lui Vladimir Putin.

Într-un interviu acordat din interiorul biroului președintelui de la Kiev, Olena Zelenska a declarat pentru The Telegraph că a fost aproape de epuizare, deoarece s-a luptat să facă față magnitudinii războiului lui Putin, păstrând în același timp o față curajoasă pentru țara sa și pentru copiii săi.

„Sunt momente în care simt că sunt aproape de epuizare psihologică și înțeleg că am nevoie de odihnă”, a declarat doamna Zelenska.

De când a început invazia la scară largă, în februarie 2022, Olena Zelenska și soțul ei au fost forțați să trăiască separat. El stă la birou, iar ea și cei doi copii ai lor se află într-o locație nedeclarată. Petrecându-și fiecare noapte singură, ea a mărturisit că a avut ocazii în care s-a trezit în mijlocul nopții simțind că se chinuie să facă față – singura consolare fiind faptul că copiii ei nu au văzut-o în această stare.

„Au fost cele mai îngrozitoare momente și este bine că s-a întâmplat noaptea, pentru că niciunul dintre copiii mei nu a văzut-o, deoarece trebuie să fiu mereu o sursă de încredere pentru ei”, a recunoscut ea.

Ca parte a noului său angajament de a avea grijă de sănătatea sa mintală,  Zelenska a spus că și-a permis ocazional să fie vulnerabilă.

„De câteva ori mi-am permis să plâng atunci când era insuportabil de trist, dar a fost ceva ce am făcut în mod conștient, deoarece știu că trebuie să mă scufund adânc până la fund pentru a găsi puterea de a împinge și apoi pot înota din nou”, a spus ea.

Cea mai mare speranță a ei pentru Ucraina este ca victoria sa să nu fie pirică și ea să iasă de partea cealaltă cu sănătatea sa mintală intactă.

„Sper să trăiesc până în momentul victoriei într-o stare de sănătate mintală și să ajungem acolo nu atât de epuizați încât să nu ne putem bucura de ea”, a spus ea.

„Încerc să nu mă gândesc la frică, bineînțeles, cu toții, într-un fel, am supraviețuit celor mai mari temeri ale noastre în prima lună după invazie. Trebuia să ne împăcăm cu această idee în cap, cu coșmarul greu de imaginat pentru o persoană modernă. Încerci să nu te gândești la cele mai îngrozitoare lucruri, pentru că a te gândi la ele nu te ajută.”

Pentru a se feri de astfel de episoade, prima doamnă are mecanisme de adaptare pentru a se asigura că „echilibrul său mental” este stabil, cum ar fi încercarea de a nu citi știrile de pe telefon înainte de culcare sau parcurgerea canalelor Telegram care detaliază brutalitatea Rusiei înainte de a adormi în sunetul sirenelor de aer.

„Cred că atunci când sunt speriată trebuie să fac ceva fizic”, a explicat ea. „Pot să întocmesc o listă de lucruri care mă calmează și mă duc și fac acele lucruri”.

O altă activitate dintre aceste activități este curățenia. „Aceasta este o rețetă pentru multe femei pe care le cunosc în lume pentru a se calma, dacă nu știi ce să faci, du-te și spală-te pe cap”, a spus ea, zâmbind. „În timp ce faci ceva, nu stai degeaba și te sperii, ci faci ceva util în acest moment.”