Cazurile de calculi renali sunt în creștere în rândul copiilor, iar unii medici implică un vinovat cunoscut: alimentele ultraprocesate. Când Annabelle Pleskoff avea 15 ani, s-a trezit într-o dimineață, înainte de școală, cu o durere severă radiată din partea dreaptă. După ore întregi de pulsații persistente, a mers la camera de urgență, unde medicii au crezut inițial că are apendicită ușoară și au trimis-o acasă. Mai târziu, a primit un diagnostic neașteptat: pietre la rinichi, o afecțiune specifică adulților în vârstă, scrie washingtonpost.com.
Acum în vârstă de 25 de ani, Pleskoff, originară din Seattle, care a suferit mai mult de 30 de pietre la rinichi, face parte dintr-o tendință îngrijorătoare în domeniul sănătății pediatrice.
Cazurile sunt în creștere la copii iar medicii spun că de problema provine din alimentație. Alți experți pun această creștere pe seama geneticii, a alimentației deficitare și a aportului insuficient de apă.
„Vedem, în fiecare zi, copii care se prezintă cu pietre la rinichi”, a declarat Zachary V. Zuniga, urolog pediatru la Texas Children’s Hospital. Unii se întorc în mod repetat la camera de urgență și, deși nu toți necesită intervenție chirurgicală, alții vor fi spitalizați și vor avea nevoie de antibiotice. „Se crede că copiii nu au pietre”, a spus Zuniga. „Acesta este ultimul lucru la care te gândești când un copil are ca simptom o durere undeva”.
Unii experți în sănătate prezic că problema se va agrava.
„Din punct de vedere istoric, pietrele erau mai mult o boală a bărbaților albi, de vârstă mijlocie, dar acest lucru s-a schimbat dramatic în ultimii 30 de ani”, a declarat Gregory E. Tasian, urolog pediatru la Spitalul de Copii din Philadelphia, care a efectuat cercetări asupra pietrelor la rinichi la copii.
Tasian a spus că boala afectează adulții și copiii în moduri similare, deoarece pietrele sunt adesea făcute din oxalat de calciu, dar profilul pacienților pediatrici și adulți diferă.
„Ei sunt tineri. Sunt sănătoși. În general, nu au alte afecțiuni comorbide”, a declarat Tasian.
Tratarea pietrelor la copii poate implica tratament medical și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală.
De obicei, medicii încep prin gestionarea durerii cu medicamente fără prescripție medicală sau cu medicamente eliberate pe bază de rețetă care ajută la dilatarea mușchilor ureterului, permițând pietrei să treacă din ureter în vezică.
Un copil care se confruntă cu pietre la rinichi poate avea nevoie de antibiotice dacă dezvoltă o infecție a tractului urinar, care poate apărea atunci când pietrele obstrucționează fluxul urinar. Antibioticele pot fi, de asemenea, prescrise pentru a preveni infecțiile după o procedură de îndepărtare a calculilor.
În cazul pietrelor mai mari sau a celor care provoacă dureri semnificative, medicii recurg la proceduri precum ureteroscopia, care utilizează un mic spectru pentru a intra în vezică și a sparge piatra direct, sau litotripsia cu unde de șoc, care sparge piatra în bucăți mai mici, facilitând eliminarea acesteia.
Incidența pietrelor la rinichi în rândul tinerilor
Un studiu publicat în 2016 în Jurnalul clinic al Societății Americane de Nefrologie a analizat incidența pietrelor la rinichi în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani din Carolina de Sud, din 1997 până în 2012. Cercetătorii au constatat o creștere de 28% pe o perioadă de cinci ani pentru fete. Pentru băieți, această creștere a fost de 23 %.
Impactul economic al pietrelor la rinichi la copii este substanțial, spitalele percepând în 2009 aproximativ 375 de milioane de dolari pentru serviciile de spitalizare și de urgență, conform Nationwide Emergency Department Sample, o bază de date a vizitelor la camera de urgență.
Afecțiunile cronice dureroase, precum calculii renali, pot perturba profund viața adolescenților și a copiilor, forțându-i să se confrunte cu provocări necunoscute pentru mulți dintre colegii lor. Lupta lui Pleskoff cu pietrele a perturbat semnificativ activitățile zilnice, împiedicând-o să participe la înot, un sport pe care îl iubea.
Pentru a-și gestiona afecțiunea, Pleskoff a urmat o dietă strictă, concepută pentru persoanele afectate de pietre la rinichi. Dieta a devenit un punct central al vieții sale, dictându-i alegerile alimentare și rutina zilnică. Dar presiunea de a menține această dietă restrictivă a dus la anorexie, a spus ea[SB1] .
„Ideea că, dacă îmi restricționez dieta, nu voi mai suferi atât de mult, iar apoi am ajuns să mă restricționez puțin prea mult și să nu mănânc suficient pentru a-mi menține corpul sănătos”, a declarat Pleskoff.
Combinația de limitări fizice, inclusiv dureri de spate recurente, și probleme de sănătate mintală la unii pacienți tineri evidențiază efectul adesea ignorat pe care îl pot avea afecțiunile cronice.
Unele cercetări sugerează că predispoziția genetică poate juca un rol, dar experții spun că creșterea reflectă mai degrabă obiceiurile alimentare și stilul de viață.
Evitați sarea
Un medic din Carolina de Nord a detectat un potențial vinovat: dietele pline de sare.
Consumul de sodiu a crescut semnificativ în rândul copiilor în ultimele câteva decenii.
„Există atât de multă sare adăugată în dieta americană de astăzi, iar atunci când rinichii excretă sodiul, acesta atrage calciul cu el și crește riscul de pietre pe bază de calciu”, a declarat John S. Wiener, urolog pediatru la Duke Health.
Mai mult de 90% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani consumă zilnic 3.300 miligrame de sodiu, depășind cu mult cele 2.300 recomandate de Dietary Guidelines for Americans, care sunt actualizate la fiecare cinci ani și publicate de departamentele Agriculturii și Sănătății și Serviciilor Sociale.
Alimentele procesate și cele fast-food sunt printre principalele surse de exces de sodiu. Deoarece multe alimente procesate sunt deficitare în nutrienți esențiali, acestea pot perturba echilibrul mineral al organismului, afectând nivelurile de calciu și oxalat. Aceste minerale sunt cruciale în formarea pietrelor la rinichi.
Chiar și atunci când se consumă zilnic o cantitate normală de sodiu, unele persoane sunt mai predispuse la pietre la rinichi. Experții sugerează că persoanele cu un istoric familial al afecțiunii sunt deosebit de susceptibile, dar acest lucru ar putea reflecta factori de mediu și stil de viață comuni, potrivit lui Wiener.
Cauze genetice rare pot contribui la formarea pietrelor la rinichi la copii.
„Există unele boli genetice bine definite care afectează metabolismul și pot determina formarea de pietre, dar aceasta reprezintă o proporție foarte mică de americani cu pietre”, a declarat Wiener.
În unele cazuri, un pacient poate fi o excepție în familie. Hunter Beck, în vârstă de 21 de ani, care locuiește în Media, Pennsylvania, este cel mai mic din cinci copii și a declarat că, atunci când a dezvoltat prima piatră la rinichi, la vârsta de 12 ani, dieta și exercițiile sale fizice erau tipice pentru un tânăr adolescent.
„Familia mea nu are istoric de pietre la rinichi, așa că nu aveam nicio idee că ar fi fost o posibilitate”, a spus Beck.
Similar cu Pleskoff, Beck a descoperit că a suferit pietre la rinichi în copilărie i-a compromis viața atât de mult încât a fost nevoit să renunțe la sporturile școlare. El a spus că a făcut față cu cel puțin 15 pietre la rinichi de la 12 până la 18 ani, cu trei sau patru pietre prezente atunci când a primit o ecografie.
În ultimii ani, el a atenuat pietrele la rinichi evitând ceaiurile, băuturile energizante și sodiul. A luat zilnic pastile de apă și citrat de potasiu, care scad aciditatea.
Înțelegerea stării sale, a spus Beck, a necesitat o de învățare despre pietrele la rinichi.
„Toată lumea știe despre ei, dar nimeni nu știe nimic despre specificul real al copiilor”, a spus Beck. „Nu există multă cercetare și dezvoltare în acest sens, în comparație cu alte lucruri din domeniul medical, așa că sper că există lumină asupra pietrelor la rinichi.”
Dovezile disponibile despre cum să tratezi cel mai bine copiii, fie că sunt medicale sau chirurgicale, sunt „foarte slabe”, a spus Tasian.
„Știm puține lucruri despre motivul pentru care pietrele la rinichi apar la o vârstă mai fragedă, când nu au apărut la acea vârstă în urmă cu 30 de ani.”
Schimbările climatice influențează
O altă teorie care intrigă unii oameni de știință: rolul potențial al schimbărilor climatice în creșterea pietrelor la rinichi. În timp ce cercetările în acest domeniu sunt la început, unii experți emit ipoteza că factorii de mediu influențați de schimbările climatice ar putea fi vinovați în creșterea cazurilor de pietre la rinichi la copii.
Perturbațiile legate de climă pot duce la insecuritate alimentară, împingând familiile către diete bogate în sare, zahăr și alimente procesate. Atunci când sunt combinate cu o hidratare inadecvată, aceste opțiuni alimentare cresc semnificativ riscul de formare a pietrelor la rinichi. Pe măsură ce alimentele proaspete și sănătoase devin mai puțin accesibile din cauza deserturilor alimentare și a costurilor ridicate, probabilitatea apariției pietrelor la rinichi la copii crește.
David J. Sas, un nefrolog pediatru la Clinica Mayo care studiază pietrele la rinichi, a spus că cercetările sale găsesc o legătură între pietrele la rinichi și insulele de căldură urbane – mostre dens populate în orașe pline de clădiri și suprafețe pavate extinse. Ei se confruntă de obicei cu temperaturi mai ridicate în comparație cu regiunile suburbane sau rurale.
Această diferență de temperatură este aprinsă de betonul și asfaltul absorbind și reținând căldura pe tot parcursul zilei, căldura eliberată lent noaptea. În schimb, regiunile cu vegetație abundentă și spații verzi deschise permit o disipare mai eficientă a căldurii, menținând un mediu mai răcoros.
„Temperatura, umiditatea plus dieta sunt egale cu pietre”, a spus Sas.
Creșterea temperaturilor poate provoca deshidratare, un factor de risc bine documentat pentru pietrele la rinichi, exacerbată de frecventele valuri de căldură determinate de schimbările climatice.
Copiii sunt mai sensibili la deshidratare în comparație cu adulții, pierzând apă mai repede prin transpirație. Această pierdere crescută de lichid duce la o concentrație mai mare de minerale în urină, creând un teren fertil pentru formarea pietrelor la rinichi.
Cu infrastructura lor de reținere a căldurii, orașele creează medii în care deshidratarea și problemele sale de sănătate ulterioare devin mai răspândite. Sas a spus că aceste riscuri pentru sănătate sunt pe cale să se intensifice pe măsură ce temperaturile continuă să crească.
Sas a subliniat, de asemenea, politicile școlare care acționează ca bariere în calea hidratării adecvate și a prevenirii pietrelor la rinichi.
