Noul val de sancțiuni anunțat de SUA la 1 an de invazie rusă în Ucraina vizează și un general-locotenent în rezervă originar din Republica Moldova. Este vorba despre Iuri Averianov, fost prim-adjunct al secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei. La aceasta a atras atenția Mold-street.com.

În vârstă de 73 de ani, originar orașul Tighina/Bender, Republica Moldova, Iuri Averianov, timp de aproape 17 ani a fost adjunctul lui Nikolai Patrușev, influentul secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei.

Pe 1 februarie 2023, a fost demis de Vladimir Putin în urma expirării contractului de muncă.

Realitatea.md a mai aflat că, din aceeași zi, este asistent al președintelui partidului politic „Rusia Unită”, Dmitri Medvedev, consilier al șefului Grupului de lucru pentru asigurarea interacțiunii dintre autoritățile publice și organizații pe probleme de mobilizare, formare și mobilizare, social și protecția juridică a cetățenilor Federației Ruse care participă la operațiuni militare speciale și a membrilor familiilor acestora, secretarul Consiliului General al partidului Andrei Turchak.

Iuri Averianov s-a născut la 17 ianuarie 1950. În 1972 a absolvit Școala superioară de comandă a tancurilor din Ulianovsk, în 1982 – Academia Militară a Forțelor Blindate (acum parte a Centrului Educațional și Științific Militar al Forțelor Terestre „Academia de Arme Combinate a Forțelor Armate ale Federației Ruse”) , în 1994 – Academia Militară a Statului Major General al Forțelor Armate Forțele ruse. În 2001 a finalizat recalificarea la Academia de Administrație Publică din Orientul Îndepărtat (acum Institutul de Management din Orientul Îndepărtat – o ramură a Academiei Ruse de Economie Națională și Administrație Publică sub președintele Federației Ruse, în 2006 a absolvit Facultatea de Legea Academiei de Stat de Economie și Drept din Habarovsk. În 2006, și-a susținut teza la Academia de Administrație Publică din Orientul Îndepărtat pe tema „Reglementarea Ocupării Forței de Muncă a Populației în Condițiile Reformei Structurale a Economiei”.

SUA marchează un an de invazie rusă printr-un nou val de sancțiuni care vizează peste 200 de persoane și entități

#general #Republica Moldova #sanctiuni #SUA

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.