Unul dintre martorii-cheie în dosarul „Laundromat” (spălătoria moldovenească) a murit la Moscova, scrie marți, 28 februarie curent, presa rusă. Este vorba despre bancherul Piotr Ciuvilin care a fost condamnat în 2016 pentru tentativă de fraudă. Mărturiile sale a apărut într-o serie de dosare importante în ultimii șapte ani.

Luni, 27 februarie, Piotr Ciuvilin, fost bancher și fost consilier al lui Ramzan Kadîrov, a murit într-o clinică medicală privată din districtul Otradnoie. Informația a fost aflată de la sursă de anturajul acestuia, fiind confirmată de o altă sursă apropiată lui Ciuvilin. Ambele au preferat să-și păstreze anonimatul.

„A fost bolnav de mult timp și a făcut sepsis”, a spus o sursă.

Doar că, pe contul de Telegram „ВЧК-ОГПУ” s-a scris că bancherul „a murit în circumstanțe ciudate”.

Piotr Ciuvilin s-a născut în 1968 la Moscova, a absolvit Școala Tehnică Superioară din Moscova (MVTU) numită după Bauman. În anii 1990 și începutul anilor 2000, a devenit membru al conducerii unui număr de structuri financiare. A lucrat în conducerea Spetsremstroymash OJSC, a fost director general al Konfitum-1 LLC, precum și vicepreședinte al Incredbank și membru al consiliului de administrație al Konversbank-Moscova, care era controlat de Gherman Gorbunțov. Din 2006 până în 2009, a fost directorul general al clubului de hochei Spartak, controlat tot de Gorbunțov.

A achiziționat Konversbank-Moscova împreună cu Gorbunțov în 2006 de la bancherii Alexander (tatăl) și Vladimir (fiul) Antonovs, împreună cu datorii de 106 milioane de dolari. Banca a fost redenumită în curând Capital Trade Bank OJSC (STB). După cum a scris Kommersant, aproximativ 1 miliard de dolari deținut de Căile Ferate Ruse a fost plasat în STB. Cu toate acestea, deja în 2008, banca a fost supusă unui audit, care a evidențiat un deficit de o sumă mare. În timpul procedurilor, Gorbunțov a părăsit Rusia și s-a mutat în Marea Britanie.

În 2012, Gorbunțov a trimis o declarație Comisiei ruse de anchetă, unde l-a numit pe Ciuvilin organizatorul tentativei de asasinat asupra unuia dintre foștii proprietari ai băncii, Alexander Antonov, care a fost grav rănit în 2009, când o mașină a fost bombardată la Moscova. El a susținut că a asistat la întâlnire când Ciuvilin și un alt partener de afaceri, Serghei Mendlin, precum și câțiva originari din Cecenia, discutau despre tentativa de asasinat asupra bancherului. Motivul a fost o datorie de 106 milioane de dolari, cu care a fost cumpărată Konversbank, iar Antonov, probabil, a promis că îi va rambursa acești bani noului proprietar. În martie 2012, după anunț, s-a făcut o tentativă asupra lui Gorbuntsov la Londra.

În 2014, Ciuvilin a devenit inculpat într-un dosar pentru tentativă de fraudă. Potrivit anchetatorilor, el le-a promis bancherilor să-și rezolve problemele cu autoritățile de reglementare în schimbul unor sume mari. În fapt, împreună cu doi complici, Ciuvilin a promis că va soluționa conflictul dintre Banca Europeană Express și Banca Centrală pentru 5 milioane de dolari. În aprilie 2016, a fost condamnat la patru ani de închisoare.

Deja după ce a fost pronunțată sentința, Ciuvilin a devenit unul dintre principalii martori în dosarul lui Dmitri Zaharchenko, fostul colonel al sediului anticorupție al Ministerului Afacerilor Interne. Agenția Rosbalt a raportat, citând o sursă, că, potrivit lui Ciuvilin, Zaharcenko a participat la scheme de patronaj pentru instituțiile financiare pentru mită. Potrivit sursei, Ciuvilin a spus că el și Gorbunțov i-au plătit lui Zaharcenko 150.000 de dolari pe lună pentru acoperire prin Ministerul Afacerilor Interne.

Mărturia lui Ciuvilin a fost prezentată și în dosarul „regelui ordinelor de stat” Valeri Markelov, fostul coproprietar al grupului de companii 1520, care a primit o sentință pentru mită pentru Zaharcenko în valoare de 500 de milioane de ruble, a scris Kommersant.

Ciuvilin a mărturisit și în dosarul așa-numitei spălătorii moldovenești, o schemă de retragere a fondurilor din Rusia prin băncile moldovenești. În acest caz, în 2021, Tribunalul Tver din Moscova a condamnat-o pe directorul trezoreriei băncii moldovenești BC Moldindconbank S.A. Elena Platon, sora oligarhului Veaceslav Platon, la 10 ani.

„Esența spălătoriei moldovenești a fost transferul în afara Rusiei în conturile BC Moldindconbank S.A. fonduri ale persoanelor care plănuiau să le retragă în străinătate, sub pretextul cumpărării și vânzării de valută străină la cererea unei bănci moldovenești. Aceste operațiuni au fost conduse de Platon Elena, toată schema a fost condusă de Plahotniuc V.G. și Platon V.N.”, declarase bancherul.

În 2018, Ciuvilin fusese eliberat condiționat. Un an mai târziu, dezvăluia prin presă că nu mai este stabilit în Rusia.

„Cei trei crai”-Platon, Plahotniuc și Usatîi, implicați în spălarea a 500 mlrd ruble ar putea fi condamnați în Rusia în absență, cu ispășirea pedepsei în Moldova

#dosarul „Laundromat”#martor #Veaceslav Platon

Iranul discută tot mai intens posibilitatea de a-și schimba doctrina nucleară și de a se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), acordul internațional care urmărește împiedicarea răspândirii armelor atomice. Unii parlamentari iranieni susțin că țara ar trebui să își dezvolte propriile arme nucleare pentru a se apăra de Statele Unite și Israel. Alți oficiali avertizează însă că o asemenea decizie ar putea provoca noi conflicte, relatează antena3.ro.

Deși rezultatul alegerilor parlamentare din SUA pare să fi redus, cel puțin pentru moment, riscul unui nou atac de amploare al americanilor și israelienilor asupra Iranului, programul nuclear al Teheranului continuă să provoace dispute.

Statele Unite și Israelul au făcut din împiedicarea Iranului de a dezvolta arme nucleare unul dintre principalele obiective ale războiului împotriva acestei țări.

În Iran, această situație a reaprins discuțiile despre necesitatea schimbării strategiei nucleare a țării.

Kamran Ghazanfari, membru al Parlamentului iranian, a declarat vineri pentru Euronews că dezvoltarea armelor nucleare este mult mai importantă pentru Iran decât combaterea a ceea ce el numește „propaganda americană și israeliană împotriva Republicii Islamice”.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți, pentru că este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul.

Acesta susține că Iranul trebuie să fie pregătit să răspundă unui eventual atac nuclear și că nu se poate baza pe presupunerea că adversarii săi nu vor folosi asemenea arme.

Un parlamentar iranian cere dezvoltarea armelor nucleare: „Trebuie să creăm o putere de descurajare”

Ghazanfari a cerut conducerii Iranului să reanalizeze doctrina nucleară a țării, astfel încât Statele Unite și Israelul să știe că un eventual atac nuclear ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear împotriva Iranului, se va confrunta cu un răspuns pe măsură”, a afirmat acesta.

Parlamentarul a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin arme nucleare au evitat să le folosească unele împotriva celorlalte, de teama unui atac de represalii.

În opinia sa, Iranul ar trebui să își dezvolte o capacitate asemănătoare de descurajare nucleară. Ghazanfari consideră că lipsa submarinelor nucleare sau a bombardierelor capabile să transporte asemenea arme nu ar reprezenta un obstacol decisiv, deoarece focoasele nucleare ar putea fi transportate și cu rachete.

Nu toți politicienii iranieni sunt însă de acord cu această abordare.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar iranian, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta securitatea Iranului.

„Descurajarea nucleară are trei componente: deținerea unei bombe atomice, un echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a aplica lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară poate fi creată doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat acesta.

Fostul parlamentar a precizat că nu știe dacă Iranul deține sau nu arme nucleare. Din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic, iar eventualele sale dimensiuni militare fuseseră abordate în cadrul acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de JCPOA, pentru ca dosarul Iranului să fie scos de sub incidența Capitolului VII al Cartei ONU.

Falahatpisheh consideră că strategia militară a Iranului se bazează în continuare pe arme convenționale și că aceasta s-a dovedit destul de eficientă.

El a comentat și declarațiile secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, care afirmase că Iranul „are anumite lucruri”. Fostul parlamentar spune că este puțin probabil ca oficialul să se fi referit la o bombă atomică.

Ghazanfari interpretează însă declarația diferit și consideră că Rezaei a făcut aluzie la o „armă specială”, nu la una obișnuită.

Iranul discută retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară

În paralel cu dezbaterea despre dezvoltarea armelor atomice, mai mulți parlamentari iranieni încearcă să obțină retragerea oficială a țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Acordul internațional are ca scop împiedicarea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor folosite pentru fabricarea lor.

Kamran Ghazanfari susține că schimbarea doctrinei nucleare a Iranului s-ar fi produs deja în practică, iar parlamentarii încearcă acum să obțină și modificarea poziției oficiale a țării.

„În Parlament urmărim și retragerea din TNP. Anul trecut, unii membri ai conducerii Parlamentului au blocat acest demers, dar deputații continuă să facă presiuni pentru ca proiectul să ajungă în plen”, a declarat Ghazanfari.

Fostul parlamentar Heshmatollah Falahatpisheh avertizează însă că ieșirea din tratat ar putea pregăti terenul pentru noi războaie împotriva Iranului.

„Discuția despre retragerea Iranului din TNP nu servește intereselor naționale ale Iranului, deoarece ieșirea din tratat echivalează cu ascunderea unei părți a programului nuclear iranian”, a declarat acesta pentru Euronews.

Potrivit fostului parlamentar, relația Iranului cu tratatul este deja grav afectată, iar decizia privind continuarea participării depinde în mare măsură de evoluția relațiilor dintre Teheran și Washington.

Falahatpisheh a mai spus că proiectul parlamentarilor privind retragerea în procedură de maximă urgență nu a primit aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională. În caz contrar, acesta ar fi fost deja discutat în plenul Parlamentului.

Dezbaterea s-a extins și la alte instituții importante ale statului iranian.

Joi, Adunarea Experților, organismul responsabil cu supravegherea activității conducerii supreme a Iranului, a cerut analizarea posibilității retragerii din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Într-un comunicat, instituția a susținut că examinarea acestei opțiuni, revizuirea doctrinei de apărare și dezvoltarea capacităților de descurajare au devenit o necesitate inevitabilă și o cerere la nivel național.