În mediul profesional ultracompetitiv, rivalitățile între colegi nu sunt doar inevitabile, ci pot chiar impulsiona performanța și dezvoltarea personală. Potrivit mai multor specialiști și exemple din marile corporații, o doză moderată de competiție și chiar de „ură profesională” poate avea efecte surprinzător de pozitive asupra carierei, scrie Business Insider.

Henry Kirk, fost dezvoltator software și manager la Amazon și Google, spune că de-a lungul carierei sale a avut câțiva rivali direcți. „Uneori oamenii voiau să concureze cu mine pentru o poziție mai influentă. E pur și simplu natura jocului, când lucrezi cu persoane ambițioase”, afirmă el. Deși rivalitățile l-au epuizat în anumite momente, Kirk recunoaște că acestea i-au oferit motivația de a deveni mai bun: „Un rival e semnul că ești pe drumul cel bun.”

Cazurile din industria tehnologică confirmă ideea. Rivalitățile dintre Steve Jobs și Bill Gates, Elon Musk și Sam Altman, sau Mark Zuckerberg și Jack Dorsey au marcat evoluția companiilor pe care le conduc. Competiția acerbă dintre acești lideri a dus la inovații și la avansuri rapide într-un domeniu în care stagnarea poate fi fatală.

Un studiu realizat în Marea Britanie în 2019, pe un eșantion de 7.000 de angajați, arată că șase din zece persoane au cel puțin un „dușman la locul de muncă”. Mai mult de 40% recunosc că au mai mulți, iar 8% consideră că aproape toți colegii lor le sunt rivali.

Psihiatrul Ashwini Nadkarni, vicepreședinte al Departamentului de Dezvoltare Profesională la Mass General Brigham din Boston, spune că „atunci când există o resursă limitată, cum ar fi o promovare, competiția poate deveni un catalizator pentru performanță”. Totuși, ea avertizează că rivalitatea trebuie menținută în limite sănătoase: „Când scopul devine doar depășirea persoanei, nu atingerea unui obiectiv, competiția se transformă în conflict personal.”

Rivalitățile profesionale pot lua forme diverse. Unele sunt deschise, directe, altele mocnesc ani întregi sub o politețe aparentă. Pentru unii, rivalul este un coleg care le fură ideile sau își asumă meritele muncii altora. Pentru alții, este o persoană incompetentă care le îngreunează munca zilnică.

Meg, o consultată în vârstă de 35 de ani, povestește că a fost nevoită să lucreze ani întregi cu un coleg care i-a furat o idee și a prezentat-o drept a lui. Relația s-a deteriorat treptat, dar, în final, Meg spune că experiența a învățat-o să-și apere mai bine munca și să devină mai fermă. „Acum am propria afacere. Cred că rivalul meu nu suportă să vadă că am reușit”, mărturisește ea.

Există și cazuri în care rivalitățile se transformă în respect reciproc. Maureen, o fostă angajată într-o companie FinTech, a început prin a se confrunta cu un coleg ostil, dar, odată cu venirea unui nou șef autoritar, cei doi au găsit un dușman comun și au devenit aliați. „La final chiar am ajuns să-l plac”, spune ea.

Pentru unii, rivalitatea poate acționa ca o oglindă distorsionată. Compararea constantă cu ceilalți poate duce la ceea ce Nadkarni numește „dismorfie profesională” – sentimentul că nu ești niciodată suficient de bun, indiferent de realizări.

Pe de altă parte, un mediu de lucru care recunoaște competiția sănătoasă și o transformă în colaborare poate obține rezultate excepționale. Companiile care încurajează obiective clare și comunicarea deschisă reduc riscul ca rivalitățile să devină toxice.

Cait, o tânără din vânzări, a reușit să-și transforme o experiență negativă într-o oportunitate. După ce un coleg mai în vârstă a încercat să-i paseze responsabilitățile, Cait a semnalat problema conducerii. Rezultatul? Managerii au observat cât de mult făcea ea, iar recunoașterea nu a întârziat să apară.

Chiar și în jurnalism, competiția poate fi aprigă. Un reporter povestește cum a avut un „dușman profesional” de la o publicație rivală care îl critica public pe rețelele sociale. Deși tensiunea era epuizantă, aceasta i-a oferit motivația de a-și perfecționa rapid abilitățile.

Specialiștii spun că cel mai important este modul în care este gestionată competiția. O rivalitate poate deveni o sursă de stres și epuizare sau, dimpotrivă, o forță care inspiră progres și excelență.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#cariera #colegi #ură

Piețele agricole internaționale dau semnale tot mai clare de alarmă, pe fondul blocării exporturilor de cereale din regiunea Mării Negre și al escaladării conflictelor care afectează rutele comerciale globale. Prețul grâului a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, după o creștere de aproximativ 45% în ultimele 12 luni și de 10% doar în ultima lună. Porumbul a urcat, la rândul său, la maximul ultimilor trei ani, cu un avans de 14% într-o singură lună, scrie BANI.MD.

Evoluția reaprinde temerile privind o nouă criză alimentară globală, cu efecte severe în special asupra țărilor cu venituri mici și a statelor dependente de importurile de cereale. În economiile dezvoltate, principalul risc este reapariția presiunilor inflaționiste asupra alimentelor de bază.

Situația amintește de începutul războiului din Ucraina, când blocarea porturilor ucrainene de la Marea Neagră a provocat o explozie a prețurilor la cereale. Atunci, după luni de negocieri, Rusia a acceptat în iulie 2022 un acord mediat de ONU care a permis reluarea exporturilor ucrainene.

După retragerea Moscovei din acord, Ucraina a reușit să creeze o rută alternativă de transport prin apele teritoriale ale României și Bulgariei. Potrivit Iuliei Sirko, vicepreședinta Comisiei pentru Transport din Parlamentul ucrainean, aproximativ 8.000 de nave au transportat în ultimii doi ani și jumătate circa 200 de milioane de tone de produse ucrainene către aproximativ 50 de state.

Această perioadă pare însă să se fi încheiat. De aproximativ 35 de zile, niciun transport de cereale nu ar mai fi reușit să plece din porturile ucrainene de la Marea Neagră, potrivit estimărilor citate.

Atacurile asupra infrastructurii portuare s-au intensificat puternic. Numai în ultima lună, Rusia ar fi lansat zeci de rachete asupra porturilor din regiunea Odesa, asupra navelor și infrastructurii destinate exporturilor.

În iulie, atacurile asupra rutei cerealelor ar fi fost de opt ori mai numeroase decât în întreg anul 2025. După scufundarea, la 19 iulie, a unei nave cu echipaj internațional, companiile maritime și asigurătorii au început să evite ruta Mării Negre.

Efectele sunt similare cu cele din 2022: diminuarea exporturilor și creșterea rapidă a prețurilor, chiar dacă acestea nu au revenit încă la nivelurile extreme înregistrate imediat după declanșarea invaziei pe scară largă a Ucrainei.

Problemele nu afectează doar exporturile ucrainene. Terminalele rusești de cereale din Marea Azov și Marea Neagră au fost, la rândul lor, afectate de atacurile ucrainene.

Un atac cu drone asupra Novorossiiskului, la 12 august, ar fi paralizat o parte importantă a infrastructurii prin care trece o mare parte din exporturile agricole rusești. Reacția piețelor a fost rapidă, iar analiștii avertizează că scumpirile ar putea continua dacă escaladarea militară se prelungește.

Miza este una globală. Rusia este unul dintre cei mai mari exportatori de cereale din lume, iar Ucraina se află, de asemenea, printre principalii furnizori. Împreună, cele două state acoperă o parte importantă din cererea mondială, în special pentru țările din Africa de Nord și Orientul Mijlociu.

Presiunile asupra prețurilor sunt amplificate și de scumpirea motorinei și a îngrășămintelor, pe fondul problemelor de transport prin Strâmtoarea Ormuz. Costurile mai mari pentru energie și fertilizanți riscă să afecteze inclusiv producția agricolă din alte regiuni ale lumii.

În paralel, unele exporturi energetice rusești continuă să tranziteze Marea Neagră și Bosforul. Datele satelitare analizate de Institutul pentru Studii Strategice ale Mării Negre indică tranzitul a zeci de milioane de barili de petrol și produse petroliere rusești în primele 20 de zile din august.