Pandemia de COVID-19 a izbucnit la începutul anului 2020, când noul coronavirus era aproape o necunoscută. Omenirea se confruntă acum cu valul patru de infectări, dar între timp cercetătorii au studiat virusul SARS-CoV-2 și au făcut câteva descoperiri surprinzătoare, începând cu modul în care se răspândește și până la impactul asupra sănătății noastre. În orice caz, cunoștințele noastre despre COVID au evoluat în ultimul an și jumătate. The Guardian prezintă patru exemple care ilustrează cum s-a schimbat înțelegerea noastră despre noul coronavirus.

Cum se răspândește COVID-19?

Când COVID-ul a lovit pentru prima dată, vânzările de dezinfectant pentru mâini au cunoscut o creștere accelerată, până la epuizarea rapidă a stocurilor, în condițiile în care autoritățile spuneau că cel mai bun lucru pe care îl puteau face oamenii era să se spele pe mâini. Se credea atunci, în februarie 2020, că una dintre căile-cheie prin care se răspândea coronavirusul era atingerea suprafețelor contaminate. Oamenii își duceau apoi mâinile la față, la ochi, la nas și așa ar fi pătruns virusul în organism.

„Nu vă atingeți fața!” devenise un îndemn repetat cu obstinație. Oamenii deveniseră obsedați de dezinfectarea hainelor, încălțămintei, dar și a alimentelor și coletelor.

Experții susțin acum că, de fapt, a fost trecut cu vederea rolul micilor particule ce conțin virusuri, așa-numiții aerosoli. Aceste particule cu încărcătură virală sunt emise împreună cu picături mai mari atunci când persoanele infectate respiră, vorbesc sau tușesc. Tocmai de aceea, ventilația în spațiile interioare este crucială pentru a reduce răspândirea coronavirusului.

„Consensul general la nivel global este acum că transmiterea prin aerosoli este mai semnificativă decât transmiterea prin contact cu suprafețe sau prin intermediul mâinilor”, a declarat dr. Julian Tang, consultant virolog la Leicester Royal Infirmary. „Acest lucru s-a schimbat dramatic față de accentul pus inițial pe spălarea mâinilor”, a arătat el.

Deși suprafețele contaminate sunt încă menționate de Organizația Mondială a Sănătății ca o cale de transmitere probabilă, se pare totuși că dovezile în acest sens sunt puține. „În ciuda dovezilor consistente în ceea ce privește contaminarea suprafețelor cu SARS-CoV-2 și supraviețuirea virusului pe anumite suprafețe, nu există studii specifice care să fi demonstrat în mod direct transmiterea fomită”, recunoaște OMS. ( n.r. – fomită este un obiect care nu este viu și care transmite agenți patogeni ce provoacă boala, spre deosebire de vector, care este un organism viu ce transmite organisme infecțioase – n.r.).

Profesorul Julian Hiscox de la Universitatea din Liverpool spune că deși au crescut dovezile că aerosolii contează în mod esențial, este încă probabil ca virusul să se răspândească și prin atingerea directă între persoanele infectate sau a unei suprafețe pe care o persoană infectată a strănutat, astfel încât spălarea mâinilor rămâne importantă.

Cât protejează măștile

La începutul pandemiei, mulți experți și politicieni au respins purtarea de către publicul larg a măștilor.

Pentru că apăruse și o criză a măștilor sanitare, sugestiile erau ca oamenii să își facă singuri măștile, acasă, dar astfel de materiale de pânză nu ar fi oferit cu adevărat o protecție, arătau specialiștii.

Pe de altă parte, alții subliniau că modul în care oamenii își dau jos măștile sau le aruncă poate favoriza infectarea.

În al treilea rând, spuneau ei, masca poate oferi un fals sentiment de securitate, iar dacă oamenii optau pentru un nivel mai ridicat de protecție, folosind măștile FFP-2, atunci i-ar fi lăsat fără echipamente de protecție chiar pe lucrătorii din prima linie, care aveau mare nevoie de ele.

Pe măsură ce s-au acumulat dovezi ale beneficiilor pe care le aduce masca de protecție, ideea de a fi folosită pe scară largă a prins tot mai mult teren. Mulți oameni de știință spun acum că măștile opresc picăturile și particulele emise de purtătorii infectați și, în plus, oferă o anumită protecție împotriva infecției în cazul persoanelor sănătoase.

Acestea fiind spuse, eficiența depinde totuși de tipul de mască, de modul în care este purtată și de materialul din care este fabricată.

„Părerea mea despre purtarea măștilor s-a schimbat foarte mult, deoarece acestea reduc răspândirea aerosolilor. Mărturisesc că la începutul anului trecut credeam că spălarea mâinilor era mai importantă decât purtarea măștilor, dar acum, da, cred că măștile au cu adevărat un rol esențial”, recunoaște prof. Julian Hiscox.

Cum se manifestă boala

Inițial, s-a crezut că este vorba doar despre o infecție respiratorie, dar pe măsură ce pandemia a avansat a devenit evident că și alte organe pot fi afectate, direct sau indirect.

Cercetătorii au descoperit ulterior formarea de cheaguri de sânge, inflamații cerebrale, cazuri de delir, accidente vasculare cerebrale, anomalii cardiace și leziuni hepatice și renale în rândul pacienților cu COVID.

S-a descoperit, de asemenea, că simptomele pot continua să se manifeste luni de zile după infecția inițială – este ceea ce a fost denumit „long COVID” (Covid de lungă durată – n.r.). În timp ce confuzia („ceața pe creier”) și oboseala se numără printre problemele raportate în mod obișnuit, un studiu publicat luna trecută arăta că „long COVID” are peste 200 de simptome. Experții au remarcat că „long COVID” este un termen general și ar putea fi mai mult decât un sindrom. De asemenea, femeile par a fi afectate în mai mare măsură de long COVID decât bărbații.

În orice caz, sunt tot mai multe indicii că boala, care începe inițial ca o infecție respiratorie, poate afecta mai multe organe. Rămâne de văzut cu ce evoluție în timp.

Răspândirea asimptomatică

Infecția asimptomatică a fost recunoscută din ce în ce mai mult ca fiind un factor important în răspândirea Covid. Guvernul britanic estimează, de pildă, că aproximativ una din trei persoane infectate cu COVID nu prezintă simptome.

La început, se credea că pentru a răspândi boala, o persoană trebuie să tușească, să strănute, să aibă secreții externe, însă pe măsură ce s-a dovedit că simplii aerosoli joacă un rol esențial, a devenit tot mai evident că și persoanele fără simptome, dar purtătoare de virus, pot contribui la răspândirea bolii.

Unii experți au pus la îndoială acuratețea testelor. În condițiile în care la început existau doar testele PCR, acum există și o mulțime de teste rapide, însă eficiența lor în depistarea infecțiilor asimptomatice ar fi mai redusă.

Nu în ultimul rând, ceea ce s-a schimbat în ultimul an și jumătate de pandemie și ceea ce ne deosebește față de ce știam la început este apariția vaccinului, dar și a unor noi tulpini de coronavirus. În timp ce un medicament care să funcționeze sută la sută împotriva COVID încă nu a fost descoperit, lupta contracronometru între știință și capacitatea de adaptare a virusului continuă.

#covid valul patru #COVID-19

Iranul discută tot mai intens posibilitatea de a-și schimba doctrina nucleară și de a se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), acordul internațional care urmărește împiedicarea răspândirii armelor atomice. Unii parlamentari iranieni susțin că țara ar trebui să își dezvolte propriile arme nucleare pentru a se apăra de Statele Unite și Israel. Alți oficiali avertizează însă că o asemenea decizie ar putea provoca noi conflicte, relatează antena3.ro.

Deși rezultatul alegerilor parlamentare din SUA pare să fi redus, cel puțin pentru moment, riscul unui nou atac de amploare al americanilor și israelienilor asupra Iranului, programul nuclear al Teheranului continuă să provoace dispute.

Statele Unite și Israelul au făcut din împiedicarea Iranului de a dezvolta arme nucleare unul dintre principalele obiective ale războiului împotriva acestei țări.

În Iran, această situație a reaprins discuțiile despre necesitatea schimbării strategiei nucleare a țării.

Kamran Ghazanfari, membru al Parlamentului iranian, a declarat vineri pentru Euronews că dezvoltarea armelor nucleare este mult mai importantă pentru Iran decât combaterea a ceea ce el numește „propaganda americană și israeliană împotriva Republicii Islamice”.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți, pentru că este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul.

Acesta susține că Iranul trebuie să fie pregătit să răspundă unui eventual atac nuclear și că nu se poate baza pe presupunerea că adversarii săi nu vor folosi asemenea arme.

Un parlamentar iranian cere dezvoltarea armelor nucleare: „Trebuie să creăm o putere de descurajare”

Ghazanfari a cerut conducerii Iranului să reanalizeze doctrina nucleară a țării, astfel încât Statele Unite și Israelul să știe că un eventual atac nuclear ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear împotriva Iranului, se va confrunta cu un răspuns pe măsură”, a afirmat acesta.

Parlamentarul a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin arme nucleare au evitat să le folosească unele împotriva celorlalte, de teama unui atac de represalii.

În opinia sa, Iranul ar trebui să își dezvolte o capacitate asemănătoare de descurajare nucleară. Ghazanfari consideră că lipsa submarinelor nucleare sau a bombardierelor capabile să transporte asemenea arme nu ar reprezenta un obstacol decisiv, deoarece focoasele nucleare ar putea fi transportate și cu rachete.

Nu toți politicienii iranieni sunt însă de acord cu această abordare.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar iranian, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta securitatea Iranului.

„Descurajarea nucleară are trei componente: deținerea unei bombe atomice, un echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a aplica lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară poate fi creată doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat acesta.

Fostul parlamentar a precizat că nu știe dacă Iranul deține sau nu arme nucleare. Din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic, iar eventualele sale dimensiuni militare fuseseră abordate în cadrul acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de JCPOA, pentru ca dosarul Iranului să fie scos de sub incidența Capitolului VII al Cartei ONU.

Falahatpisheh consideră că strategia militară a Iranului se bazează în continuare pe arme convenționale și că aceasta s-a dovedit destul de eficientă.

El a comentat și declarațiile secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, care afirmase că Iranul „are anumite lucruri”. Fostul parlamentar spune că este puțin probabil ca oficialul să se fi referit la o bombă atomică.

Ghazanfari interpretează însă declarația diferit și consideră că Rezaei a făcut aluzie la o „armă specială”, nu la una obișnuită.

Iranul discută retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară

În paralel cu dezbaterea despre dezvoltarea armelor atomice, mai mulți parlamentari iranieni încearcă să obțină retragerea oficială a țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Acordul internațional are ca scop împiedicarea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor folosite pentru fabricarea lor.

Kamran Ghazanfari susține că schimbarea doctrinei nucleare a Iranului s-ar fi produs deja în practică, iar parlamentarii încearcă acum să obțină și modificarea poziției oficiale a țării.

„În Parlament urmărim și retragerea din TNP. Anul trecut, unii membri ai conducerii Parlamentului au blocat acest demers, dar deputații continuă să facă presiuni pentru ca proiectul să ajungă în plen”, a declarat Ghazanfari.

Fostul parlamentar Heshmatollah Falahatpisheh avertizează însă că ieșirea din tratat ar putea pregăti terenul pentru noi războaie împotriva Iranului.

„Discuția despre retragerea Iranului din TNP nu servește intereselor naționale ale Iranului, deoarece ieșirea din tratat echivalează cu ascunderea unei părți a programului nuclear iranian”, a declarat acesta pentru Euronews.

Potrivit fostului parlamentar, relația Iranului cu tratatul este deja grav afectată, iar decizia privind continuarea participării depinde în mare măsură de evoluția relațiilor dintre Teheran și Washington.

Falahatpisheh a mai spus că proiectul parlamentarilor privind retragerea în procedură de maximă urgență nu a primit aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională. În caz contrar, acesta ar fi fost deja discutat în plenul Parlamentului.

Dezbaterea s-a extins și la alte instituții importante ale statului iranian.

Joi, Adunarea Experților, organismul responsabil cu supravegherea activității conducerii supreme a Iranului, a cerut analizarea posibilității retragerii din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Într-un comunicat, instituția a susținut că examinarea acestei opțiuni, revizuirea doctrinei de apărare și dezvoltarea capacităților de descurajare au devenit o necesitate inevitabilă și o cerere la nivel național.