Curs valutar
  • EUR
    20.1089
    0%
  • USD
    17.9200
    0%
  • RUB
    0.2197
    0%
  • RON
    3.7663
    0%
  • UAH
    0.3945
    0%

Toate știrile

07 noiembrie 2026

VIDEO Cel mai așteptat film al ultimilor ani! Trailerul a fost vizionat de jumătate de milion în prima oră a lansării

07 Sept. 2021, 08:45
 // Categoria: Life // Autor:  Realitatea.md
07 Sept. 2021, 08:45 // Life //  Realitatea.md

Vineri a avut loc premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Veneția a filmului „Dune”, unul dintre cele mai așteptate blockbusteruri din ultimii ani. Noua ecranizare a romanului scris de autorul american Frank Herbert și publicat în anul 1965, considerat probabil cel mai important și influent roman science fiction din toate timpurile, alături de romanul „Fundația” al lui Isaac Asimov, a fost lăudată de critici și se mândrește cu o distribuție plină de staruri cinematografice, printre care Timothée Chalamet, Zendaya, Josh Brolin, Javier Bardem, Dave Bautista, Rebecca Ferguson, Jason Momoa sau Oscar Isaac.

Filmul a primit cinci stele din partea criticului Xan Brooks, care a subliniat că „Dune” amintește ce poate fi un blockbuster de Hollywood.

„Epopeea fantastică a regizorului Denis Villeneuve ne spune că spectacolele cu buget mare nu trebuie să fie stupide sau hiperactive”, a punctat Brooks, care a mai spus și că „Dune” este un film în care descoperi lucruri, preprezentând în același timp o invitație de a te pierde în farmecul poveștii.

Bazat pe romanul științifico-fantastic scris de Frank Herbert și publicat în 1965, „Dune” este o poveste complexă, în care politica, religia, casele nobiliare aflate în conflict, dragostea și trădarea joacă fiecare rolul lor.

Acțiunea acestui roman are loc într-un viitor îndepărtat, în care case nobiliare de pe planete diferite jură credință unui împărat cu puteri absolutiste. Povestea se învârte în jurul lui Paul Atreides, interpretat de actorul american Timothy Chalamet, un tânăr a cărui familie a acceptat să conducă planeta deșertică Arrakis, cunoscută drept „Dune”. De altfel, această planetă este singura sursă a unei mirodenii prețioase numită „melanj”, care este cea mai valoroasă substanță din univers și care, printre multe alte lucruri, permite și călătoriile hiperspațiale.

Timothy Chalamet a interpretat în mod excepțional rolul lui Paul Atreides, iar „Dune” a fost etichetat drept „o producție uimitoare”, care merită cinci stele.

Criticul de film Robbie Collin a numit filmul regizorului canadian Denis Villeneuve drept o producție SF „măreță, neliniștitoare și învăluitoare”. Collin a mai adăugat că filmul „Dune”, care a avut un buget estimat la 165 de milioane de dolari, nu are cum să nu fie pe placul fanilor unei producții la fel de uimitoare: Game of Thrones.

De asemenea, cinci stele pentru producția lui Denis Villeneuve, precizând că filmul se aseamănă mai mult cu producția Lord of the Rings.

„Filmul lui Denis Villeneuve este atât de literal și emoțional încât copleșește simțurile”, a scris criticul de film Clarisse Loughrey. Cu toate acestea, ea a subliniat lipsa actorilor din Orientul Mijlociu sau din Africa de Nord în distribuție pentru a-i reprezenta pe Fremen, grupul de oameni care locuiesc pe planeta desertică Arrakis, „a căror limbă, îmbrăcăminte și cultura sunt atât de direct inspirate de triburile nomade arabe”.

Critici. Unele voci susțin că filmul este „cam plictisitor”

La Londra, mult mai multe rezerve față de filmul regizat de Denis Villeneuve, acordând doar două stele noii ecranizări „Dune”. Criticul de film Kevin Maher a punctat că elementele vizuale ale producției sunt „uimitoare”, însă a precizat că drama „lipsește” și că, în general, filmul este „cam plictisitor”.

„Da, există câteva metafore politice interesante despre Orientul Mijlociu, precum faptul că planeta Arrakis se aseamănă cu Irak, iar condimentele cu petrolul, însă ca poveste narativă, producția este inertă, adică lipsită de viață”, a subliniat Kevin Maher.

Adoptând o cale similară, criticul Owen Gleiberman a scris că „adaptarea lui Denis Villeneuve este un film uimitor și cea mai mare parte a sa are sens, dar construcția filmului este greșită”.

„Sarcină imposibilă”

Romanul SF scris în 1965 de Frank Herbert rămâne cel mai vândut roman science fiction din istorie și acesta a fost urmat de alte 5 continuări. Influența romanului „Dune” este vastă, iar concepte acestei povești apar în multe filme, inclisvi în saga Star Wars.

Unii critici au argumentat că Game of Thrones este versiunea fantasy a Dune, date fiind casele nobiliare mereu în război din romanele lui George R.R. Martin și personajul mesianic central din acestea. Însă în ceea ce privește adăpătorile cinematografice ale „Dune” din trecut, acestea au fost în mare parte o dezamăgire.

În anii ‘70, regizorul chilian Alejandro Jodorowsky a încercat să facă un film „blockbuster” pe baza cărții lui Frank Herbert, peliculă la care urmau să contribuie artiști ca H.R. Giger, Orson Welles și Salvador Dali. Toți au fost de acord să joace în film, iar coloana sonoră urma să fie compusă de legendara trupă britanică Pink Floyd. Cu toate acestea, viziunea lui Jodorowsky s-a dovedit prea ambițioasă pentru un Hollywood care la momentul respectiv considera science fiction un gen riscant și lipsit de profitabilitate. Jodorowsky a încercat să adapteze această poveste, dar a rămas fără bani înainte să poată aduce acest film pe ecran.

Regizorul producției „Gladiatorul”, Ridley Scott, a petrecut aproape un an încercând să dezvolte o versiune cinematografică a „Dune”, însă a renunțat în final, pentru a face filmul Blade Runner, tot o producție științifico-fantastică, numai că bazată pe romanul lui Philip K. Dick.

La rândul său, regizorul american David Lynch a reușit în cele din urmă, în 1984, să adapteze povestea „Dune” într-un film, doar că versiunea sa, în care l-a avut cap de afiș în distribuție pe actorul Kyle MacLachlan, nu a strălucit deloc la box-office și a fost imposibil de urmărit, potrivit criticilor.

La începutul anilor 2000, „Dune” a avut parte de o nouă adaptare, de data aceasta pentru TV. Canalul american de televiziune Syfy Channel, denumit la momentul respectiv Sci-Fi Channel, a produs o mini-serie cu 6 episoade numită „Frank Herbert’s Dune”, care a fost un succes suficient de mare încât să aibă parte de o ulterioară mini-serie care a combinat elemente din al doilea și treilea roman din saga Dune a lui Herbert.

Regizorul Denis Villeneuve, ale cărui filme anterioare includ producții precum Arrival și Blade Runner 2049, s-a declarat „optimist” că versiunea pe care a produs-o va evita capcane trecutului.

„Am tot auzit în ultimele decenii că este o sarcină imposibilă să adaptăm această carte”, a declarat Villeneuve pentru Total Film, adăugând că „primul lucru pe care l-am făcut a fost să dovedim că filmul este frumos și popular. Și cred că am demonstrat asta”.

Soluția lui Denis Villeneuve a fost să împartă povestea în două părți, pentru a vedea dacă prima parte ar suficiente performanțe la box-office pentru a asigura o continuare.

„Sper să reușim să facem și al doilea film”, le-a declarat actorul Chalamet jurnaliștilor de la BBC înainte de premiera de la Veneția. „Ar fi un vis să reușim să ne întâlnim și la premiera celei de-a doua părți”, a mai spus Timothy Chalamet, care a adăugat și că „oricum este deja un vis devenit realitate faptul că suntem aici. Pur și simplu, să joc în acest film a fost onoarea vieții mele”.

Ben Travis, editorul adjunct al Empire Magazine, cea mai citită revistă de film din lume, a acordat tot cinci stele filmului „Dune”, spunând că pentru fanii cărților Dune, a meritat așteptarea celei mai bune adaptări a filmului.

„Pentru adepții poveștilor științifico-fantastice, în special cei care au venerat de-a lungul anilor romanul lui Frank Herbert și au așteptat zeci de ani să fie adus pe ecran într-o încarnare mai reușită decât au reușit cineaștii anteriori, fără nicio greșeală, adaptarea lui Villeneuve este cea la care ați visat mereu”, a subliniat Ben Travis.

Realitatea Live

07 Nov. 2026, 14:29
 // Categoria: Slider // Autor:  Daniela Baranovschi
07 Nov. 2026, 14:29 // Slider //  Daniela Baranovschi

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!