Președintele Tayyip Erdogan a sfidat previziunile din primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale privind dispariția sa din politica din Turcia și a câștigat un nou mandat de cinci ani cu o combinație puternică de conservatorism religios și naționalism care acum îl propulsează în al treilea deceniu de putere. Kemal Kilicdargolu nu a avut de fapt nicio șansă.

Susținătorii lui Erdogan s-au adunat la reședința din Istanbul a lui Erdogan, scandând Allahu Akbar sau Dumnezeu este cel mai mare. „Mă aştept ca totul să devină mai bine”, a spus Nisa, 28 de ani, o femeie cu batic pe cap care poartă o bentiță pe cap cu numele lui Erdogan.

Victoria acestuia va întări imaginea de invincibilitate a lui Erdogan, după ce a redefinit deja politica internă, economică, de securitate și politică externă în țara membră NATO de 85 de milioane de oameni.

Criticii spun că alți cinci ani de guvernare riscă să deterioreze și mai mult o democrație, despre care spun că a fost subminată de Erdogan, pe măsură ce a adunat putere datorită mandatelor succesive, a pus „botnițe” disidenței, și-a închis criticii și oponenții și a preluat controlul asupra mass-mediei, justiției și economiei.

Erdogan a câștigat alegerile prezidențiale din 2023 deși părea să pornească la scrutin cu o multitudine de minusuri.

Erdogan a pornit în doilea tur al alegerilor prezidențiale cu o „sacoșă de handicapuri”: politicile sale economice care au dus la o inflație record și o depreciere spectaculoasă a lirei, cutremurele devastatoare care au devastat centrul și sudul țării în luna februarie și au scos la iveală nereguli majore în privința acordării autorizațiilor de construcție, precum și propriile probleme de sănătate care s-au făcut simțite în timpul campaniei electorale.

Însă președintele în exercițiu a surmontat toate aceste probleme și a sfidat sondajele de opinie de dinainte de primul tur.

Recep Erdogan a anunțat cu doar câteva zile înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale că guvernul său va majora cu aproape 50% salariile pentru sute de mii de angajați din sectorul public.

Președintele Turciei impune o loialitate acerbă din partea turcilor evlavioși care s-au simțit cândva lipsiți de drepturi în Turcia seculară, iar cariera sa politică a supraviețuit loviturilor de stat eșuate și scandalurilor de corupție.

„Turcia are o tradiție democratică de lungă durată și o tradiție naționalistă de lungă durată și, în acest moment, este clar cea naționalistă care câștigă”, a declarat Nicholas Danforth, istoric al Turciei. „Erdogan a fuzionat mândria religioasă cu cea națională, oferind alegătorilor un antielitism agresiv”. „Oamenii știu cine este și care este viziunea lui pentru țară și se pare că mulți dintre ei aprobă”.

Erdogan a preluat controlul asupra majorității instituțiilor Turciei și a înlăturat liberalii și criticii. Human Rights Watch, în Raportul său mondial pe 2022, a declarat că guvernul lui Erdogan a dus drepturile omului în urmă cu decenii.

Faptul că Erdogan domină presa din țară i-a oferit acestuia un avantaj major față de adversarul său în campania electorală, discursurile sale frecvente fiind acoperite în direct al TV, în timp ce rivalul său a primit o acoperire limitată.

În februarie, cutremurele au ucis peste 50.000 de oameni și au devastat sudul Turciei, iar acest lucru era de așteptat să îi facă mari probleme lui Erdogan în alegeri. Cu toate acestea, AKP-ul său a rămas dominant în acea regiune pe 14 mai, în primul tur.