La 34 de ani de la războiul de pe Nistru, amintirile rămân dureroase pentru cei care au fost martori direcți ai evenimentelor din 1992. Veteranul Ion Duminică povestește că, în vara acelui an, tinerii militari au fost trimiși tot mai aproape de zona luptelor, pe fondul intensificării confruntărilor.
„Noi am fost luați în iunie. Războiul era în toi. La televizor, practic în fiecare zi, arătau înmormântări de ostași, era o tragedie”, își amintește acesta.
După ce au depus jurământul militar la Bălți, el și colegii săi au cerut să fie trimiși mai aproape de front. Au fost dislocați la Vadul lui Vodă, unde aveau misiunea de a asigura securitatea podului peste Nistru – un obiectiv strategic.
„Nu se duceau luptele chiar în Vadul lui Vodă, dar erau foarte aproape. Noi trebuia permanent să păzim podul. Războiul era în fața noastră”, spune veteranul.
Ion Duminică vorbește despre contrastul puternic dintre zona de conflict și viața aparent normală din capitală.
„Veneam la Chișinău și parcă nici nu era război. Acolo vedeam luptele, iar aici – discoteci. La 20 de kilometri era război, iar aici era altă lume”, afirmă el.
Potrivit acestuia, societatea nu era pregătită nici pentru valul de refugiați veniți din stânga Nistrului.
„Nu-i văd ca dușmani. Sunt oameni ca și noi. Problema este la nivelul autorităților, care nu reușesc să găsească limbaj comun. Nu a fost victorie – nici de partea stângă, nici de partea dreaptă. Au fost mame îndurerate”, afirmă el.
Ion Duminică spune că principala lecție a războiului este nevoia de toleranță și consens în societate.
„34 de ani ne învață să nu ne mai uităm unul la altul cu ochi de dușman. Ei și-au pierdut viața pentru ca noi să ne bucurăm de viață”, a conchis participantul la războiul de pe Nistru.
Ziua Memoriei și Recunoștinței, marcată anual pe 2 martie, a fost instituită printr-o hotărâre a Parlamentului din 2021. Peste 30 mii de compatrioți au luptat în Războiul de pe Nistru, iar 321 și-au pierdut viața.
