Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

VIDEO România turistică: Lacul Sfânta Ana – o perlă din salba de nestemate a țării

22 Iul. 2024, 09:12
 // Categoria: Actualitate // Autor:  Realitatea.md
22 Iul. 2024, 09:12 // Actualitate //  Realitatea.md

În România există peste 3.400 de lacuri, suprafața acestora fiind de aproximativ 2.620 km², reprezentând circa 1,1 % din suprafața totală a țării. Lacul Sfânta Ana însă este singurul lac al țării care s-a format într-un crater de vulcan. Este, de asemenea, unul dintre puținele lacuri vulcanice din Europa. Impresionând atât prin frumusețe, unicitate și istorie, acest loc a devenit unul dintre cele mai importante obiective turistice ale României.

Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de aproximativ 950 m şi este situat pe teritoriul Rezervaţiei Naturale Mohoş, la o distanţă de 55 km de Municipiul Miercurea Ciuc, 48 km de Municipiul Sfântu Gheorghe și 33 km de oraşul Târgu Secuiesc. Are o lungime de 620 metri, o lățime maximă de 460 m, o suprafață de 19,50 ha și o adâncime maximă de 7 m. La capitolul formă, lacul amintește de o paletă a pictorilor.

Specialiștii spun că lacul are cea mai pură apă din Europa, iar nivelul concentraţiei de minerale este mai mic decât în apa distilată.

Dincolo de aceste proprietăţi, lacul are şi câteva legende interesante. Prima ne spune povestea unei căsătorii aranjate. Fata, Ana, nu a vrut să se căsătorească cu un tânăr ales de parinții ei. Părinții au forțat-o să se mărite pentru a intra în posesia averii tânărului. În seara nunții, Ana s-a aruncat în acest lac, dar trupul ei nu a fost găsit niciodată. Localnicii au fost atât de impresionați de povestea tinerei că au numit lacul după ea.

O altă legendă vorbeşte despre doi fraţi rivali care voiau să iasă în evidenţă cu orice preţ. Unul dintre ei a vrut să arate că el are cea mai frumoasă caleaşcă şi a înhămat la ea cele mai frumoase fecioare din sat. Pentru că fetele nu reuşeau că tragă caleaşca foarte grea, bărbatul a decis să le chinuie şi să le biciuiască. Una dintre ele, pe nume Ana, l-ar fi blestemat pe bărbatul care a chinuit-o. Din senin, o furtună puternică s-a pornit, l-a omorât pe bărbat şi i-a distrus castelul. Pe locul lui s-ar fi format lacul de astăzi poartă denumirea de Sfânta Ana.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Localnicii mai vorbesc și despre faptul că femeiele care nu pot avea copii, deşi şi doresc foarte mult, li se împlineşte această dorinţă după un pelerinaj la Lacul Sfânta Ana.

Lângă lac, vara se poate face picnic, sunt zone special amenajate și pentru camping. De asemenea, există posibilitatea plimbărilor cu barca contracost.

 

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.