Problemele de bază din justiția Republicii Moldova pentru care statul ajunge să fie condamnat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) rămân aceleași pe parcursul anilor. Este vorba despre maltratări, arestări ilegale și abuzive realizate de procuratură și judecătorii de instrucție, precum și despre deficiențe legate de dreptul la un proces echitabil, acces la justiție, viață privată, dreptul de proprietate etc. Declarațiile îi aparțin directorului de programe al Asociației Promo-LEX, avocatul Vadim Vieru, și au fost făcute într-un interviu pentru Agenția de presă IPN.
Vadim Vieru a menționat că, până a ajunge la CEDO, există mai multe etape de parcurs. Este obligatoriu ca dreptul care se pretinde că s-a încălcat să se regăsească în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La fel, trebuie să fie epuizate toate remediile naționale ale justiției la nivel național. Doar după o decizie irevocabilă poate fi formulată o plângere către Curtea Europeană.
„Un alt criteriu la fel de important, care a suferit recent niște modificări, ține de termenul în care se expediază o plângere la CEDO. Până acum această plângere putea fi expediată într-un termen de șase luni, iar acum se expediază în termen de patru luni de la data deciziei definitive și irevocabile. Este un termen mai scurt, dar suficient”, explică avocatul.
Numărul plângerilor adresate de moldoveni diferă de la an la an. În anul 2021, din Republica Moldova au fost expediate la CEDO circa 600 de plângeri. Cifra este în scădere în comparație cu anul 2019-2020, când numărul acestora ajungea și la o mie. Expertul spune că această scădere se explică prin mai mulți factori, inclusiv că au apărut mai multe remedii la nivel național.
„De exemplu, înainte deținuții se puteau plânge la CEDO pentru simpla plasare în Penitenciarul 13. Acum sunt deja remedii preventive și compensatorii care trebuie să fie epuizate. Și dacă nu obțin un remediu eficient, se pot adresa la Curtea Europeană”, a precizat Vadim Vieru.
Potrivit avocatului, este destul de mic procentul plângerilor expediate la CEDO care sunt admise și ajung să fie examinate. Este vorba de circa 5-6%. CEDO nu este o soluție pentru „toate bolile”, a menționat avocatul.
Cât ține despre numărul hotărârilor pronunțate versus Republica Moldova. În medie sunt circa 20-30 anual.
„Aparent nu este mult ca și număr, dar în comparație cu alte state este un număr destul de mare de hotărâri. Se examinează cazuri importante cu probleme de drept importante și care au impact asupra sistemului de justiție din Moldova. Evident, și statul plătește după asta din banii contribuabililor. Dar nu aceasta este cel mai important. Cel mai important este ca statul să implementeze măsuri ca aceste violări să nu se mai repete în viitor. Cu părere de rău, noi aici avem probleme”, a mai spus Vadim Vieru.
