Vinul nu este o simplă băutură pentru găgăuzi, ci parte a culturii materiale și spirituale a poporului. Găgăuzii se ocupau de vinificație încă din perioada când locuiau pe teritoriul Dobrogei. În secolul XIX, când s-au așezat cu traiul în Basarabia și-au continuat îndeletnicirea pe pământurile aride ale Bugeacului. Cel mai des, găgăuzii plantau soiurile de struguri „Zaiber” și „Cuderca”, iar alegerea a fost dictată de condițiile climatice din partea de sud a țării.

Tradițional, găgăuzii produceau câteva tipuri de vin, unul dintre care era „Aci Șarap” – un vin amar, la care se adăugă pelin. Acesta era utilizat pentru diferite tratamente.

De asemenea, se făcea vinul de ceremonie, produs din sucul din prima presare. Acest vin era servit în cazuri speciale, atunci când în casa gospodarilor veneau oaspeți. Tehnologia de producere a vinului de ceremonie era una destul de complicată: după fermentare se adăuga o porție proaspătă de must. Vinul devenea dulce și avea un gust intens.

Istoricii mai spun că găgăuzii așteaptă 40 de zile înainte de a-l consuma, pentru ca vinul să se maturizeze. Dacă moldovenii obișnuiesc să consume așa-numitul „tulburel”, la găgăuzi această tradiție nu se practică, iar gospodarii care încălcau această regulă, erau criticați, spune Andrei Mutcoglo, istoric și conducător al Centrului istoric și cultural „Stepan Topal” de la Comrat.

Astăzi, un vin cu tradiții poate fi găsit în restaurantele din Autonomia Găgăuzia, unde producătorii respectă cu strictețe obiceiurile transmise din generație în generație. Totodată, tradițional, vinul poate fi servit la începutul lunii noiembrie, când în Autonomie este marcată Ziua Vinului.

Andrei Mutcoglo, istoric, conducătorul Centrului istoric și cultural „Stepan Topal” de la Comrat: „Când găgăuzii tăiau vița de vie, în mod obligatoriu ei o stropeau cu vinul de anul trecut și serveau acest vin chiar în podgorie. Se considera că acest ritual va aduce o roadă bogată”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului „Gagauzia Dialogue”, implementat de CMI – Fundația pentru pace Martti Ahtisaari și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate în materiale aparțin autorilor și nu reprezintă pozițiile CMI sau ale Suediei.