Relaţia dintre Napoleon Bonaparte şi soţia lui, Joséphine, a început în cel mai pasional mod cu putinţă, însă unul dintre obiceiurile ei nu i-a picat deloc bine împăratului francez.

Scrisorile pe care faimosul cuplu şi le scria descriu în amănunt viaţa unui bărbat aflat adesea pe câmpul de luptă, dar cu gândul întotdeauna la soţia sa. Îndrăgostit de partenera lui de viaţă, Napoleon nu ezita să-şi facă cunoscute sentimentele, atracţia sa greu de stăpânit pentru Joséphine, scrie clickpentrufemei.ro.

La fel de bine îşi exprima şi furia de fiecare dată când afla, de la fratale lui, despre trădarea de care era în stare mult iubita lui soţie.

Cei mai mulţi istorici susţin – pe baza scrisorilor dintre cei doi soţi – că Napoleon o iubea nespus pe soţia sa, în timp ce sentimentele ei nu erau la fel de intense pentru el. Cei doi au pornit de jos amândoi şi au reuşit să avanseze în societate şi să-şi îmbunătăţească viaţa prin mijloace proprii. Bonaparte a pus accentul, în viaţa sa, pe educaţie, strategie şi aliaţi puternici în societate, în timp ce Joséphine şi-a câştigată poziţia privilegiată din societate datorită priceperii sale, farmecului incontestabil şi a ambiţiei.

Istoricul şi scriitorul Kate Williams e de părere că Napoleon era lipsit de maniere cu femeile, iar Joséphine făcea abstracţie de aşa ceva, mai ales când venea vorba despre tacticile sale de război şi încercările lui stângace de-a atrage atenţia reprezentantelor sexului frumos. Doamna Bonaparte a trăit pe propria piele experienţa încarcerării şi de-abia a reuşit să scape de ghilotină în momentul decăderii Regelui Louis şi al Mariei Antoaneta. Însă a reuşit să scape, ceea ce atestă calităţile ei incontestabile.

Însă, oricât de mult ţinea la Bonaparte, Joséphine nu se putea abţine să nu-şi împartă timpul şi cu alţi bărbaţi. Şi, ca să se răzbune pe soţia infidelă, Napoleon şi-a luat şi el o amantă, pe Pauline Bellisle Foures, soţia unui ofiţer din armata sa, după care i-a scris fratelui său:

„Situaţia s-a schimbat… E aşa trist când inima are sentimente atât de contradictorii pentru una şi aceeaşi persoană! Am nevoie de singurătate… M-am săturat de grandoare. Toate sentimentele mele s-au epuizat. Nu-mi mai pasă nici de glorie… La 29 de ani, mă declar stors complet de tot.”

Din păcate, scrisoarea de-o sinceritate evidentă a fost interceptată de englezi şi, astfel, întreaga Europă a aflat despre infidelitatea lui Joséphine şi de sentimentele care-l încercau pe marele cuceritor.La începutul idilei lor, Napoleon era atât de îndrăgostit de Joséphine, încât îi scria:

„Vin acasă! Nu te spăla!”

Pe măsură ce relaţiile extraconjugale ale doamnei Bonaparte ieşeau tot mai mult în evidenţă şi ea prefera să nu-i răspundă soţului la scrisori tocmai pentru a-şi petrece tot timpul avut la dispoziţie cu alţi bărbaţi, scrisorile liderului politic conţineau apelative diferite pentru soţia sa, pe care ajunsese să o denumească „depravată malefică”.

Furia acestuia a crescut la asemenea nivel, încât a divorţat de soţia infidelă şi a exilat-o din simplul motiv că avea 46 de ani şi nu-i mai putea oferi lui Napoleon un moştenitor de sex masculin. La acea vreme, se pare că Bonaparte i-ar fi spus acesteia:

„Pleacă, Joséphine! O să fiu de-a pururea prietenul tău!”, iar urletele ei de împotrivire s-au auzit prin tot palatul.

După divorţ, domnia lui Napoleon a fost pusă sub semnul întrebării din cauza eşecului său de-a invada Rusia. Mai mult de-atât, Marea Britanie şi Rusia au intrat în Paris şi l-au capturat pe împărat. Joséphine n-a încetat nici în acel moment să-i fie devotată fostului soţ şi încarcerarea lui a afectat-o atât de mult, încât s-a îmbolnăvit la scurt timp şi a murit. Napoleon a fost exilat şi a devenit doar o umbră a bărbatului care fusese cândva.

În ultimele sale clipe de viaţă, Napoleon a rostit cu ultimele puteri: „Joséphine…”