Vloggerul Mircea Bravo a fost la făcut vin în R. Moldova: „Dacă aș avea crama asta, aș fi stresat că am de băut mult”

Vloggerul român Mircea Bravo a fost Crama Domeniile Davidescu. „Vă salut, oameni frumoși, suntem în Republica Moldova la o podgorie de struguri cât vezi cu ochii numai viță de vie și am venit să învăț mai multe despre vin. Eu dacă aș avea crama asta, aș fi stresat că am de băut mult”, spune el la început de vlog.

Asemenea rădăcinilor unui stejar – cu zeci de ramificații, care s-au prins statornic în sol, familia Davidescu s-a dedicat generații la rând pasiunii pentru vinificație. Pe Wine of Moldova scrie că dragostea pentru vin și pământ a început de la Ilie Davidescu, pe care urmașii săi îl numesc cu adorație – bunicul Ilie. Acesta a fost un vinificator artizanal și apicultor desăvârșit. Această măiestrie a fost preluată de feciorul Vladimir Davidescu și nepoții Andrian și Elena care, cu dăruire de sine și perseverență, continuă îndeletnicirea bunicului, creând vinuri ireproșabile, vinuri pur românești care evocă toate doinele, horele noastre și dulceața fagurilor în fiecare picătură de vin.

Mircea Bravo a vorbit anume cu Andrian care l-a pus la cules struguri. El a rămas uimit că un om angajat culege cam 500 de kg pe zi și nici nu prea a înțeles cum poți sta fără telefon o zi întreagă.

În vlogul său arată că, după ce sunt culeși, strugurii merg la sortare, se aleg frunzele. „E un pic stresant, pentru că tot vin strugurii. Nu-i gen: stai un pic să mă gândesc și trebuie să decizi repede e rău, e bun. Nu știu, nu-mi dau seama”.

Strugurii sunt puși într-un aparat special, unde bobițele sunt separate de ciorchine, apoi împinse printr-o țeavă într-o presă. Deja mustul pleacă mai departe în cisterne. Mustul fermentează și devine vin. „E un fel de suc pentru copii care devine suc pentru adulți… Aici îi aurul lichid? Exact cum băncile au seifuri cu lingouri, aici e crama cu vin”.

Andrian i-a arătat cum are loc o degustare de vin. Vinul trebuie agitat în pahar pentru a-i da oxigen, care-i deschide gustul. Se privește culoarea, se miroase, după care se gustă. „Trebuie să zic ceva inteligent. E bun! Nu știu cuvintele alea, e foarte bun! Ai toleranță la alcool? Noi uneori gustăm 100 de sticle de vin pe zi și e foarte obositor. 100 de feluri de vin? Și ești bine după asta? Cam greu aș spune. Eu sunt la al doilea și-l simt cum mi s-a urcat la cap. Deja vorbesc prostii, Doamne Iartă. Eu dacă aș avea crama asta, aș fi stresat că am de băut mult și că trebuie să-l beau până nu se strică. Trebuie să-mi fac prieteni cu care: hai la mine să bem, că am o grămăda de vin și mi se strică într-un an, doi”.

Andrian a mai recunoscut că a vrut să se facă pilot de avion în copilărie, dar în timp a înțeles că moștenirea familiei trebuie dusă mai departe.

Vlogul s-a încheiat cu o masă copioasă cu bucate tradiționale.

Fabrica de vinuri a cramei se află în raionul Cahul, satul Slobozia Mare, pe strada Unirii 1.

Mircea Bravo cu numele său real Mircea Popa mai este cunoscut în calitate de actor, scenarist și producător, dar și pentru filmele „Moartea în vacanță” (2024), „Nuntă pe bani” (2023) și „Mirciulică” (2022).

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Mircea Bravo #actor #vin #Republica Moldova #Romania

În ciuda dovezilor clare că plasticul inundă oceanele şi plajele şi se descompune în microplastic care intră în corpurile noastre, oamenii continuă să producă cantităţi din ce în ce mai mari, asftel că poluarea globală cu plastic va ajunge la 280 de milioane de tone pe an în 2040, adică echivalentul unei basculante în fiecare secundă, transmite G4media.ro.

Aceasta este una dintre statisticile alarmante din raportul „Breaking the Plastic Wave 2025”, realizat de Pew Charitable Trusts împreună cu ICF International. Raportul oferă o analiză cuprinzătoare a poluării cu plastic şi a efectului acesteia asupra sănătăţii umane şi a mediului.

În luna august, discuţiile pentru elaborarea unui tratat internaţional care să limiteze poluarea cu plastic au eşuat, deoarece principalii producători au blocat propunerile de limitare a cantităţii de plastic nou. Între timp, ratele de reciclare au rămas scăzute.

Spre deosebire de alte rapoarte, ultimul include atât materialele plastice destinate consumatorilor, cum ar fi ambalajele, care ajung în sistemele de deşeuri solide cât şi materialele plastice „ascunse”, inclusiv cele utilizate în sectoarele construcţiilor, agriculturii şi transporturilor.

Autorii raportului avertizează că dacă lumea continuă pe traiectoria actuală, perspectivele pentru 2040 sunt sumbre.

Producţia globală de materiale plastice noi este preconizată să crească cu 52%, de două ori mai mult decât sistemele de gestionare a deşeurilor. Se aşteaptă ca emisiile de gaze cu efect de seră care au legătură cu plasticului să crească cu 58%, până la 4,2 gigatone de echivalent CO2 pe an – suficient încât dacă producţia de plastic ar fi o ţară, ar fi în prezent al treilea cel mai mare emitent de CO2. La rădăcina problemei se află faptul că materialele plastice sunt derivate în mare parte din combustibili fosili.

Analiştii de la Pew Charitable Trusts au evaluat, de asemenea, impactul global asupra sănătăţii asociat cu fabricarea şi eliminarea plasticului (cu excepţia microplasticelor) şi poluarea aferentă.

Autorii estimează că populaţia lumii va pierde 5,6 milioane de ani de viaţă sănătoasă în 2025 şi 9,8 milioane de ani în 2040. Producţia primară de plastic este responsabilă pentru cea mai mare parte a acestei pierderi, prin legături cu cancerele şi bolile respiratorii.

În scenariul ideal al celor de la Pew, subvenţiile pentru producţia de plastic ar fi eliminate, iar colectarea deşeurilor ar fi extinsă considerabil. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, aproape 100% din ambalajele de consum ar putea fi colectate, iar ratele de reciclare s-ar putea dubla. Însă chiar şi în condiţii perfecte, autorii raportului recunosc că microplasticele ar fi mult mai greu de controlat.

Principalele surse de microplastice sunt praful de anvelope al vehiculelor, vopseaua şi produsele legate de agricultură – de exemplu, îngrăşămintele vândute în capsule de plastic care se dizolvă în sol şi foliile de plastic folosite pentru compost. Există puţine înlocuitori simpli pentru aceste materiale.

Printre recomandările celor de la Pew se numără reducerea producţiei generale de plastic, utilizarea de substanţe chimice mai sigure şi luarea de măsuri specifice pentru a reduce împrăştierea microplasticelor.

Ţările şi comunităţile au deja la dispoziţie instrumente pentru a reduce drastic fabricarea şi utilizarea materialelor plastice. Acestea ar putea impune un design mai bun al produselor şi ambalajelor şi ar putea investi în infrastructură pentru a sprijini reutilizarea.