Ideea că moldovenii ar vorbi o limbă diferită de română revine ciclic în discursul politic și pe rețelele sociale. De la declarațiile lui Igor Dodon și Victoria Furtună, până la mesajele Mariei Zaharova. Ce spun, de fapt, recensământul și comunitatea academică despre limba de stat a Republicii Moldova?

Narațiunea este reluată de politicienii moldoveni cu ocazia unor sărbători cu încărcătură simbolică. Pe 31 august 2026, de Ziua Limbii Române, liderul socialiștilor, Igor Dodon, a scris pe o rețea de socializare: „Felicitări tuturor vorbitorilor limbii moldovenești, se arată într-un explainer publicat de IPN, Așa este scris în Constituție, așa o consideră majoritatea moldovenilor.” În același mesaj, fostul președinte a precizat însă că limba moldovenească sau română este aceeași limbă, argumentând că denumirea moldovenească este păstrată din motive de istorie și tradiție.

Afirmația că în Constituție ar fi indicată limba moldovenească este falsă. În legea fundamentală a Republicii Moldova, denumirea limbii de stat este „limba română”. Modificarea a fost făcută în 2023. Anterior, încă din 2013, Curtea Constituțională stabilise că Declarația de Independență — care operează cu termenul de „limba română” — prevalează asupra vechii formulări din articolul 13 al Constituției.

Falsurile promovate de politicieni

În martie 2025, la preluarea Partidului Moldova Mare, Victoria Furtună a promis restabilirea limbii moldovenești. Ea a susținut că obligația unei persoane născute din părinți moldoveni de a spune că vorbește româna ar contribui la distrugerea identității naționale moldovenești. Anterior, Furtună declarase că populația Moldovei a vorbit întotdeauna limba moldovenească și propunea organizarea unui referendum privind denumirea limbii.

Narațiunea este promovată și din Federația Rusă. În martie 2024, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, le-a transmis cetățenilor Republicii Moldova că limba moldovenească există. Secvențe video cu declarația au fost ulterior distribuite pe Facebook și Telegram, inclusiv de activiști și politicieni din Republica Moldova. Într-un alt videoclip distribuit în mediul online, Zaharova recomanda ironic repetarea de trei ori pe zi a afirmației că limba moldovenească există. Analiza platformei StopFals arată că mesajul este de fapt o reluare a unei teorii pseudoștiințifice din perioada sovietică.

Un alt exemplu de promovare a narațiunii privind existența unei identități și a unei limbi moldovenești distincte de cea română a apărut după publicarea rezultatelor recensământului populației din 2024. Canalul de Telegram „Molva” a prezentat datele despre limba vorbită de cetățeni drept dovadă că autoritățile nu au reușit să-i transforme pe moldoveni în români. La rândul său, activistul și politicianul Veaceslav Jukov, membru al Partidului Renaștere, a susținut că rezultatele ar demonstra că limba moldovenească rezistă în pofida eforturilor autorităților.

Ce spune lingvistica?

Existența unei identități moldovenești și existența unei limbi moldovenești distincte sunt însă două chestiuni diferite.

Din punct de vedere lingvistic, instituțiile academice din Republica Moldova nu recunosc existența unei limbi literare moldovenești distincte de română. Academia de Științe a Moldovei susține de peste trei decenii că denumirea științifică a limbii vorbite de populația majoritară este limba română.

Poziția a fost reiterată chiar în ajunul Zilei Limbii Române din 2026. În Declarația de la Chișinău, Consiliul Academic Român, din care fac parte Academia de Științe a Moldovei și Academia Română, afirmă că limba vorbită de populația majoritară din Republica Moldova este româna și că aceasta este aceeași pe ambele maluri ale Prutului, cu varietăți regionale firești.

Asta nu înseamnă însă că nu există graiul moldovenesc. Acesta reprezintă o varietate regională a limbii române, întâlnită atât în Republica Moldova, cât și în regiunea Moldovei din România. Particularitățile de pronunție, de vocabular sau expresiile regionale nu sunt suficiente pentru a demonstra existența unei limbi literare separate.

De unde provine atunci denumirea de „limbă moldovenească”?

Istoria termenului este mai complicată decât afirmația că denumirea ar fi fost pur și simplu inventată de URSS. Referiri la o limbă numită moldovenească au existat și înaintea perioadei sovietice. Transformarea acesteia într-o presupusă limbă distinctă de română a devenit însă parte a unei politici identitare abia în perioada sovietică.

După crearea, în 1924, a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în cadrul Ucrainei sovietice, autoritățile au promovat ideea unei identități moldovenești distincte de cea românească și au încercat să dezvolte o limbă literară moldovenească proprie. Politica lingvistică s-a modificat de mai multe ori, inclusiv printr-o perioadă de utilizare a alfabetului latin. După constituirea RSS Moldovenești, însă, denumirea „limba moldovenească” a fost din nou instituționalizată și contrapusă limbii române. Istoricii și lingviștii citați într-un material realizat de platforma StopFals menționează că această separare este una politică, nu rezultatul existenței a două sisteme lingvistice diferite.

Aproape jumătate dintre cetățeni spun că vorbesc limba moldovenească

Potrivit rezultatelor finale ale recensământului din 2024, 48,1% dintre respondenți au declarat moldoveneasca drept limbă maternă, iar 31,8% au indicat româna. În cazul limbii vorbite de obicei, 45% au declarat moldoveneasca, iar 33,7% — româna.

Față de recensământul precedent, ponderea celor care au declarat româna drept limbă maternă a crescut de la 22,6% la 31,8%, iar cea a persoanelor care au indicat moldoveneasca a scăzut de la 55,5% la 48,1%. În privința limbii vorbite de obicei, ponderea românei a crescut de la 23,1% la 33,7%, iar cea a moldoveneștii a scăzut de la 53,6% la 45%.

Aceste cifre nu demonstrează însă existența a două limbi. BNS precizează că informațiile despre etnie și limbă au fost înregistrate pe baza liberei declarații a persoanelor recenzate. Cu alte cuvinte, recensământul arată cum își denumesc oamenii limba, nu stabilește dacă, din punct de vedere lingvistic, există două limbi distincte.

Tocmai aici apare una dintre manipulările întâlnite în mediul online: procentul celor care declară moldoveneasca este prezentat drept o confirmare științifică a existenței unei limbi diferite de română. În realitate, recensământul măsoară autodeclararea, nu clasificarea lingvistică.

Limba și identitatea nu sunt același lucru

La recensământul din 2024, 76,8% dintre persoanele care și-au declarat etnia s-au identificat drept moldoveni, iar 8% — drept români. Biroul Național de Statistică menționează că, în același timp, aproape o treime din populație a indicat româna drept limbă maternă.

Cele două întrebări măsoară însă lucruri diferite: una vizează apartenența etnică declarată, iar cealaltă, limba pe care persoana o consideră maternă. De aceea, datele recensământului despre etnie nu pot fi folosite, prin ele însele, pentru a demonstra existența unei limbi distincte. De altfel, BNS precizează că respondenții care au declarat limba moldovenească și cei care au declarat limba română se referă la aceeași limbă de stat, pe care aleg doar să o numească diferit.

Disputa privind denumirea limbii din Republica Moldova continuă să fie utilizată politic, deși problema lingvistică și cea juridică sunt tranșate. Limba de stat prevăzută de legislația actuală este limba română, iar comunitatea academică din Republica Moldova o consideră aceeași limbă cu cea pe care o parte dintre cetățeni continuă să o numească „moldovenească”.

Datele recensământului arată că denumirea „moldovenească” rămâne larg utilizată de populație, însă aceasta este o autodeclarare, nu o dovadă a existenței unei limbi separate. Dezinformarea apare atunci când diferențele de denumire și de identitate sunt prezentate drept diferențe lingvistice sau când sunt folosite pentru a susține că recunoașterea limbii române ar însemna dispariția identității moldovenești.