O limbă indigenă din sudul extrem al Americii de Sud a dispărut, după ce ultima vorbitoare a murit pe data de 16 februarie 2022. Era vorba de Cristina Calderon, ultima vorbitoare de limba Yamana a comunității Yagan, în vârstă de 93 de ani.

Calderon a devenit ultima vorbitoare a limbii Yamana după ce sora ei a murit în 2003. Ea a făcut eforturi pentru a salva limba și cunoștiințele ei prin crearea unui dicționar al limbii respective cu traduceri în limba spaniolă.

„Prin dispariția ei am pierdut o importantă parte a memoriei culturale a poporului nostru”, a spus Lidia Gonzalez, fiica Cristinei Calderon. Gonzalez este o politiciană chiliană aleasă să participe la redactarea unei noi constituții în această țară, ca reprezentantă a comunității Yagan.

Dicționarul creat de Calderon reprezintă ultima speranță că limba ar putea supraviețui chiar și dacă într-o formă limitată.

„Deși moartea ei înseamnă o pierdere importantă de cunoaștere empirică în termeni lingvistici, există posibilitatea salvării și sistematizării limbii”, mai spune Gonzalez.

Deși mai există câteva zeci de oameni de cultură Yagan, oamenii din comunitate au renunțat să mai învețe limba de-a lungul generațiilor, din cauza „izolării” ei și dificultății în a găsi originea cuvintelor.

Calderon a trăit într-o locuință simplă și își câștiga existența prin vânzarea de șosete tricotate. Ea locuia în Villa Ukika, un orășel construit de comunitate la marginea orașului Puerto Williams. Acest grup etnic a populat în trecut zonele din sudul extrem al Americii de Sud, acum împărțit între Chile și Argentina.

Pentru cele mai importante știri,
abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#America de Sud #limba #poveste

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china