NASA are planuri mari pentru Lună

Contractul se derulează până în 2028 și are o valoare de 57,2 milioane de dolari. Premiul se va baza pe activitățile comerciale ale ICON și pe alte activități cu NASA. Ca referință, în 2018, ICON a construit prima casă imprimată 3D din Statele Unite și de atunci a livrat comunități întregi de astfel de case în SUA și Mexic.

Compania ICON a lansat Proiectul Olympus în 2020, motivând că tehnologia sa ar putea ajuta la construirea unei infrastructuri critice, cum ar fi piste de aterizare, drumuri și habitate pe Lună și Marte.

ICON a construit deja un habitat marțian simulat de 1.700 de metri pătrați, numit Mars Dune Alpha, pe care NASA îl va folosi pentru a antrena astronauți pentru misiuni de lungă durată. În cele din urmă, NASA speră să stabilească o bază pe Lună și să trimită astronauți pe Marte până la sfârșitul anului 2030 sau începutul anului 2040.

Oamenii vor putea locui pe lună mai repede decât s-a anticipat inițial, sunt de părere cei de la NASA: „Vom trimite oameni la suprafață și ei vor trăi pe acea suprafață și se vor ocupa de știință”, a declarat Howard Hu, responsabil de programul de nave spațiale lunare Orion al NASA, citat de BBC.

NASA a lansat cu succes noua rachetă, Space Launch System, sau SLS, luna trecută, trimițând nava spațială Orion în drum spre Lună.

Fenomenul climatic El Nino din acest an ar putea fi cel mai intens înregistrat vreodată, ameninţând să provoace condiţii meteorologice extreme la nivel global şi să facă din 2027 cel mai cald an înregistrat vreodată, informează vineri AFP, transmite Antena 3 CNN.

Acest fenomen temporar, amplificat de încălzirea globală provocată de activităţile umane, va oferi o imagine a temperaturilor la care lumea se poate aştepta în mod regulat la sfârşitul anilor 2030, potrivit experţilor.

El Nino este o variaţie naturală a climei care determină creşterea temperaturilor de la suprafaţă în centrul şi estul Oceanului Pacific ecuatorial.

Acesta apare atunci când vânturile de est, care în mod normal reţin apele calde în vestul Pacificului, slăbesc temporar şi le permit acestora din urmă să revină la suprafaţă şi să se deplaseze către est.

Când temperaturile de la suprafaţă se menţin peste valorile normale timp de câteva luni, acest lucru provoacă mai multe furtuni deasupra regiunii, „ceea ce are repercusiuni asupra întregii atmosfere terestre”, a explicat Emily Becker, climatolog la Universitatea din Miami, SUA.

În consecinţă, clima devine mai caldă şi mai secetoasă în anumite zone, iar în altele mai răcoroasă şi mai umedă.

Unele efecte ale acestui fenomen sunt deja vizibile. Spre exemplu, perioada de secetă îndelungată şi intensă cu care se confruntă Indonezia a favorizat răspândirea incendiilor care au distrus sute de mii de hectare.

Cu iteraţii mai intense ale El Nino, „ne putem aştepta o înmulţire a acestor consecinţe”, a declarat pentru AFP Michelle L’Heureux, responsabilă în cadrul Centrului de prognoză climatică al Agenţiei Americane pentru Observarea Oceanelor şi Atmosferei (NOAA). Aceste repercusiuni nu sunt, însă, garantate, a precizat ea.

Temperaturile la suprafaţa mării în „Regiunea El Nino 3.4”, o zonă de referinţă din Pacific, se situează în prezent cu 2,6 grade Celsius peste media din ultimii 30 de ani, potrivit renumitului tablou de bord Climate Brink, care se bazează pe datele NOAA. Acesta sintetizează, de asemenea, previziunile, conform cărora fenomenul ar putea atinge în noiembrie un vârf de 3,9 grade Celsius, cu mult peste anomalia de 3 grade Celsius înregistrată în 2015, un an record.

Acest lucru ar trebui să facă din 2027 cel mai cald an înregistrat vreodată, impactul fenomenului El Nino fiind resimţit în principal în anul următor apariţiei sale.

Conform calculelor climatologilor Zeke Hausfather şi Andrew Dessler, El Nino ar putea să aducă o creştere medie a temperaturilor de 0,3 grade Celsius în 2027 la nivel mondial.

„Este ca o previziune a viitorului”, a explicat pentru AFP Dessler, profesor la Universitatea Texas A&M. Pe termen lung, o astfel de creştere ar fi de aşteptat abia în 2037.

Andrew Dessler a precizat, totuşi, că această încălzire se va concentra în principal în zona ecuatorială a Pacificului.

Mike McPhaden, cercetător în cadrul Laboratorului de Mediu Marin al Pacificului din cadrul NOAA, a oferit estimări similare. „Nu este de neconceput ca în 2027 temperatura să se situeze cu 1,7 grade Celsius peste nivelurile preindustriale”, a declarat el pentru AFP.

Nu există o singură modalitate de a măsura fenomenul El Nino.

În februarie, NOAA a adoptat o nouă metodă de monitorizare a acestuia: Indicele Oceanic Relativ Nino (RONI), care compară anomalia de temperatură din „Regiunea 3.4” cu restul zonelor tropicale şi pe care agenţia îl consideră „mai clar şi mai fiabil”.

Conform acestei clasificări, NOAA a estimat că există o probabilitate de 69% ca fenomenul El Nino din acest an să fie cel mai puternic de la debutul înregistrărilor, în 1950.

Oamenii de ştiinţă sunt de acord că schimbările climatice amplifică efectele fenomenului El Nino.

Atmosfera noastră, încălzită de gazele cu efect de seră, conţine o cantitate mai mare de umiditate, ceea ce poate face ca ploile asociate fenomenului să fie mai intense. În schimb, acolo unde acesta provoacă deja secetă, poate usca şi mai mult solurile.

Nu există, însă, un consens cu privire la efectul de intensificare a fenomenului El Nino pe fondul schimbărilor climatice, chiar dacă încep să apară dovezi în acest sens.

Potrivit lui Mike McPhaden, încălzirea mărilor tropicale face ca vânturile care alimentează fenomenul El Nino să fie mai sensibile, ceea ce, prin convecţie, poate să accelereze dezvoltarea acestui fenomen.

Specialistul se bazează pe indicatori naturali ai climei din trecut, pe înregistrări meteorologice care datează încă din secolul al XIX-lea şi pe modele climatice pentru a-şi susţine concluziile: în ultimul secol, amplitudinea episoadelor El Nino ar fi crescut cu aproximativ 10%.