România continuă să aibă cea mai ridicată rată a mortalității în accidente rutiere din Uniunea Europeană, cu 86 de decese la un milion de locuitori, arată datele preliminare publicate de Comisia Europeană, potrivit autoblog.md.

Aproximativ 20.600 de persoane şi-au pierdut viaţa în urma unui accident rutier, în cursul anului trecut, în Uniunea Europeană, o creştere cu 3% faţă de 2021, dar o scădere cu 10% faţă de nivelul de dinaintea pandemiei, în 2019.

În 2022, cele mai sigure drumuri rămân în Suedia (21 decese cauzate de accidente rutiere la un milion de locuitori), Danemarca (26) şi Irlanda (31), în timp ce România (cu 86 de decese cauzate de accidente rutiere la un milion de locuitori) a înregistrat cea mai ridicată rată a mortalităţii, fiind urmată de Bulgaria (78) şi Croaţia (71). Media UE a fost de 46 de decese la un milion de locuitori.

La nivelul întregii UE, numărul deceselor cauzate de accidente rutiere în 2022 a crescut cu 3% faţă de anul precedent, nu în ultimul rând ca urmare a reluării nivelurilor de trafic după pandemie. Este important de remarcat faptul că multe dintre câştigurile obţinute pe perioada pandemiei de COVID-19 (inclusiv o scădere de 17% între 2019 şi 2020) s-au păstrat. În comparaţie cu 2019, numărul deceselor din 2022 a scăzut cu 10%.

Cu toate acestea, statele membre au înregistrat progrese inegale. Cele mai mari scăderi, de peste 30%, au fost raportate în Lituania şi Polonia. Danemarca a înregistrat, de asemenea, o scădere de 23%. În schimb, în ultimii trei ani, numărul deceselor cauzate de accidente rutiere în ţări precum Irlanda, Spania, Franţa, Italia, Ţările de Jos şi Suedia a rămas relativ stabil sau a crescut.

Pe baza datelor disponibile pentru 2021 (nu sunt încă disponibile date detaliate pentru 2022) în întreaga UE, 52% din decesele cauzate de accidente rutiere au avut loc pe drumurile rurale, faţă de 39% pe drumurile din zonele urbane şi 9% pe autostrăzi. Bărbaţii au cauzat trei din patru decese rutiere (78%). Ocupanţii autoturismelor (şoferi şi pasageri) au reprezentat 45% din totalul deceselor cauzate de accidente rutiere, în timp ce pietonii au reprezentat 18%, utilizatorii de vehicule cu două roţi (motociclete şi mopede) 19% şi bicicliştii 9% din totalul deceselor.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Cu toate acestea, în zonele urbane, modelul este foarte diferit, utilizatorii vulnerabili ai drumurilor (pietoni, biciclişti şi utilizatori de vehicule motorizate cu două roţi) reprezentând puţin sub 70% din totalul deceselor. În zonele urbane, decesele cauzate de accidente rutiere au loc în proporţie covârşitoare ca urmare a unor accidente în care sunt implicate autoturisme şi camioane şi, prin urmare, este evidentă necesitatea de a îmbunătăţi protecţia utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor.

Deşi ponderea crescută a ciclismului în mixul de mobilitate în multe state membre este extrem de binevenită, o cauză serioasă de îngrijorare o reprezintă tendinţa crescândă a numărului de biciclişti ucişi pe drumurile din UE. Acesta este singurul grup de participanţi la trafic în cazul căruia nu se observă o scădere semnificativă a numărului de decese în ultimul deceniu, fapt care poate fi pus mai ales pe seama lipsei persistente a unei infrastructuri bine echipate. De exemplu, în 2022, cifrele preliminare pentru Franţa indică o creştere cu 30% a numărului de decese printre bicicliști în raport cu 2019.

În 2018, UE şi-a stabilit obiectivul de reducere cu 50% până în 2030 a deceselor cauzate de accidente rutiere – şi, pentru prima dată, şi a accidentărilor grave. Acest obiectiv a fost stabilit în Planul de acţiune al Comisiei pentru siguranţa rutieră şi în Cadrul de politică al UE privind siguranţa rutieră 2021-2030, care au definit, de asemenea, planuri în materie de siguranţă rutieră în vederea atingerii obiectivului de zero decese cauzate de accidente rutiere până în 2050 („Viziunea zero”).

Siguranţa rutieră a constituit totodată un element esenţial al recentelor iniţiative ale politicii de mobilitate a UE, printre care Strategia pentru o mobilitate durabilă şi inteligentă, propunerea Comisiei pentru o revizuire a Regulamentului TEN-T şi Cadrul pentru mobilitate urbană. UE se află în avangarda celui de-al doilea deceniu de acţiune pentru siguranţa rutieră, proclamat de ONU pentru 2021-2030 în august 2020. În săptămânile următoare, Comisia va prezenta un pachet de propuneri care să abordeze siguranţa rutieră dintr-o gamă diversă de unghiuri pentru a face drumurile europene şi mai sigure.

#accidente rutiere #pietoni #Polonia #soferi

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.