Într-un atelier din Bălți, răbdarea se măsoară în mii de puncte cu acul, iar fiecare cămașă tradițională devine o poveste despre familie, identitate și rădăcini românești. Un proiect susținut financiar de Guvernul României le aduce împreună pe femeile care transformă un meșteșug vechi în artă și contribuie la păstrarea portului popular, scrie Vocea Basarabiei.
„După ce a fost tras un fir de beteală din pânză, care este una de casă, țesută în condiții casnice, pe acest fir, ca o linie dreaptă, noi tăiem pânza și aici vom avea o parte din un stan, ce va fi or stanul din față sau din spate de la cămașă.”
La centrul „Anastasis” din Bălți, în jur de zece femei se întâlnesc săptămânal și cos cămăși tradiționale inspirate din diferite zone etnografice ale spațiului românesc. Îmbrăcate în ii, bundițe și opinci, sub îndrumarea meșterului popular Stela Drăguțan, basarabencele învață toate etapele de lucru: de la croirea pânzei și pregătirea stanului până la alegerea izvoadelor și cusutul motivelor ornamentale.
„Drag mi-i portul românesc
Cu el tare mă mândresc
El aduce din străbuni
Tradiții pentru români.
Îl purtăm cu veselie,
Să purtăm tradiția vie
Portul nostru popular
Este cel mai frumos dar.”
În atelier însă se ascund și povești personale. Ecaterina este cea care mai sparge liniștea lucrului cu câte o glumă. Cămașa din mâinile ei îi este destinată mamei, iar printre fire și simboluri și-a făcut loc și azuriul ochilor acesteia.
„Timp de un an, eu am cusut această cămașă mamei, alegând simbolurile care o reprezintă pe ea. Ochii ei albaștri, cămașa fiind pe elemente de culoare albastră”, spune Ecaterina, membră a atelierului de cusut ie.
Câteva scaune mai încolo, Tatiana poartă la atelier prima cămașă tradițională cusută chiar de ea. Acum lucrează la una pentru soțul său. Spune că acest meșteșug îi aduce liniște sufletească, deși ultimele rânduri de cusătură sunt și cele care îi pun cel mai mult răbdarea la încercare.
„Mi-a rămas foarte puțin, dar puținul de la urmă este cel mai greu, pentru că cel mai multe timp îți fură și aici vezi cele mai multe gafe, pe care, poate de la început, nu le-ai văzut și acum trebuie cumva să le înlături și să le corectezi. Dar, mergem înainte”, spune Tatiana.
Pe pânză nu ajunge însă orice desen. Nordul se citește în croi, în cromatică și în izvod. Linii, romburi și alte forme geometrice, alături de nuanțe inspirate din natură, trec din costumul tradițional în ornamentica locuințelor, în lemn, ceramică sau piatră.
„Ne plac culorile, ce ne dă naștere pământul și acele forme geometrice, care evident uneori sunt stilizate, pe care le întâlnim nu doar în costumul tradițional, dar le găsim și în arhitectura caselor, le găsim sculptate, încurstate, pictate și pe ceramică, cioplite în lemn și, de ce nu, și în piatră”, susține Stela Drăguțan, meșter popular.
Pânza, instrumentele de cusut și echipamentele necesare pentru păstrarea materialelor au fost cumpărate în cadrul proiectului „Ia românească în fiecare casă”, finanțat de Guvernul României, prin Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova, cu peste 270 de mii de lei moldovenești.
„Ele se adună și petrec un timp de calitate împreună. Acest lucru ne-a motivat să mergem mai departe pentru că am observat că se întâmplă o sinergie aici. Doamnele, fac schimb de informații de la rețete de gătit și până la diferite lucruri. Doamnele aici se simt bine”, a declarat Liliana Lungu, președinta Societății Femeilor Ortodoxe din cadrul Episcopiei de Bălți a Mitropoliei Basarabiei.
În cadrul proiectului, femeile vor coase, timp de un an, 15 cămăși tradiționale.
