Suntem abia în sezonul de primăvară și Europa este deja în criză de apă. Mai mult de un sfert din continent se confruntă cu condiții de secetă începând din luna aprilie și multe țări se pregătesc deja pentru o repetare – sau o înrăutățire – a situației din vara trecută, scrie Politico.

Un rezervor important care servește milioane de catalani aproape s-a epuizat. Un conflict cu privire la utilizarea apei a declanșat proteste în Franța, acolo unde mai multe sate nu le mai pot oferi locuitorilor apă la robinet. Iar în Italia, cel mai mare râu a ajuns deja la nivelul scăzut pe care l-a înregistrat anul trecut în luna iunie.

Un studiu în care s-au folosit date prin satelit au confirmat la începutul acestui an că Europa suferă de pe urma unei secete severe încă din 2018. Temperaturile ridicate fac ca procesul de reducere a deficitului să fie unul foarte dificil, ceea ce înseamnă că Europa se află în mod constant într-un ciclu periculos în urma căruia accesul la apă devine din ce în ce mai precar. Cu toate că ploile din perioada actuală ar putea reface stratul superior al solului și ar putea ajuta agricultura, nici măcar o primăvară ploioasă nu mai poate salva rezervele epuizate de apă subterană cu care se confruntă Europa, avertizează experții.

Premierul spaniol Pedro Sanchez a avertizat săptămâna trecută că seceta „va deveni una dintre cele mai importante dezbateri politice și teritoriale din țara noastră în următorii ani”.

Franța a avut cea mai uscată iarnă din ultimii 60 de ani

Seceta istorică de anul trecut a epuizat rezervoarele de suprafață și din subteran ale Europei. Iarna ar fi trebuit să rezolve această problemă, dar multe dintre cele mai afectate regiuni au avut foarte puține ploi sau ninsori.

Franța, care a fost lipsită de ploaie timp de 30 de zile consecutive în lunile februarie și ianuarie, a avut parte de cea mai uscată iarnă din ultimii 60 de ani. În Italia, fundația de cercetare CIMA a descoperit că ninsorile au adus o cantitate de apă cu 64% mai mică decât media ultimilor 12 ani. Râul Po este la fel de secat ca în vara trecută, iar Lacul Garda este deja la mai puțin de jumătatea nivelului său mediu.

Permierii spanioli au anunțat că au vor fi nevoiți să renunțe la plantarea anumitor cereale în patru dintre regiunile țării anul acesta, iar un meteorolog a spus pentru El Pais că spaniolii trebuie să își ia rămas bun de la „aproape întreaga recoltă de măsline”. Nivelul rezervorului Sau de la nord de Barcelona a scăzut atât de mult încât autoritățile au decis să scoată toți peștii din el pentru ca aceștia să nu contamineze sursa de apă a regiunii după ce inevitabil vor muri din cauza secetei.

Spania se confruntă deja cu un val de căldură, în timp ce în Catalonia rezervoarele sunt umplute doar în proporție de 27% din capacitatea totală.

„Ne-ar trebui aproape un deceniu de ani cu foarte multe precipitații” Nici viitorul mai îndepărtat nu arată prea bine. La fel ca în Franța, și în Spania cantitatea de apă disponibilă ar putea scădea cu până la 40% până în 2050, potrivit ministrului spaniol pentru tranziția ecologică. Pentru ca Europa să rupă ciclul vicios care începe în fiecare an cu un deficit major de apă subterană, „ne-ar trebui aproape un deceniu de ani cu foarte multe precipitații”, a spus și hidrologul Fred Hattermann de la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic. Există trei moduri în care încălzirea globală face ca Europa să fie mai uscată, potrivit lui Hattermann.

Anul trecut a fost unul dintre cei mai secetoși din istoria recentă

Cu toate că țările cel mai afectate vara aceasta vor fi probabil Spania, Portugalia, Italia și Franța, „Polonia și alte regiuni ca Bulgaria, România și Grecia prezintă deja condiții de avertizare care anunță seceta”, a spus Andrea Toreti, cercetător principal la Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene. În Germania, unde în ultimele luni a plouat mai mult decât în medie, nivelul apei freatice este mai scăzut decât anul trecut, potrivit lui Hattermann.

„În ciuda ploilor pe care le-am avut, nu este mai bine ci mai rău.” Având experiența anului trecut, mai multe țări europene au adoptat deja măsuri în încercarea de a combate efectele secetei.

Italia mizează tot mai mult pe centralele de desalinizare, în timp ce Franța are o nouă strategie națională de gestionare a rezervelor de apă prin care se încearcă reducerea consumului cu până la 10% până cel mai târziu în 2030. Germania vrea să facă utilizarea apei „sustenabilă” în 10 regiuni din țară până în 2050.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Criticii spun însă că măsurile nu sunt de ajuns. Un sfert din apa potabilă a Europei se pierde din cauza scurgerii conductelor. În timp ce unii dintre ei dau vina pe infrastructura defectuoasă din cauza căreia Europa pierde până la un sfert din apa potabilă disponibilă, alții spun că guvernele ar trebui să se concentreze mai mult pe programele de reîmpădurire a zonelor care au fost defrișate.

#Europa #ploi #seceta

Fenomenul climatic El Nino din acest an ar putea fi cel mai intens înregistrat vreodată, ameninţând să provoace condiţii meteorologice extreme la nivel global şi să facă din 2027 cel mai cald an înregistrat vreodată, scriu știrileprotv.ro.

Acest fenomen temporar, amplificat de încălzirea globală provocată de activităţile umane, va oferi o imagine a temperaturilor la care lumea se poate aştepta în mod regulat la sfârşitul anilor 2030, potrivit experţilor, scrie Agerpres, care citează AFP.

Ce este El Nino?

El Nino este o variaţie naturală a climei care determină creşterea temperaturilor de la suprafaţă în centrul şi estul Oceanului Pacific ecuatorial.

Acesta apare atunci când vânturile de est, care în mod normal reţin apele calde în vestul Pacificului, slăbesc temporar şi le permit acestora din urmă să revină la suprafaţă şi să se deplaseze către est.

Când temperaturile de la suprafaţă se menţin peste valorile normale timp de câteva luni, acest lucru provoacă mai multe furtuni deasupra regiunii, „ceea ce are repercusiuni asupra întregii atmosfere terestre”, a explicat Emily Becker, climatolog la Universitatea din Miami, SUA.

În consecinţă, clima devine mai caldă şi mai secetoasă în anumite zone, iar în altele mai răcoroasă şi mai umedă.

Unele efecte ale acestui fenomen sunt deja vizibile. Spre exemplu, perioada de secetă îndelungată şi intensă cu care se confruntă Indonezia a favorizat răspândirea incendiilor care au distrus sute de mii de hectare.

Cu iteraţii mai intense ale El Nino, „ne putem aştepta o înmulţire a acestor consecinţe”, a declarat pentru AFP Michelle L’Heureux, responsabilă în cadrul Centrului de prognoză climatică al Agenţiei Americane pentru Observarea Oceanelor şi Atmosferei (NOAA). Aceste repercusiuni nu sunt, însă, garantate, a precizat ea.

La ce să ne aşteptăm în acest an?

Temperaturile la suprafaţa mării în „Regiunea El Nino 3.4”, o zonă de referinţă din Pacific, se situează în prezent cu 2,6 grade Celsius peste media din ultimii 30 de ani, potrivit renumitului tablou de bord Climate Brink, care se bazează pe datele NOAA. Acesta sintetizează, de asemenea, previziunile, conform cărora fenomenul ar putea atinge în noiembrie un vârf de 3,9 grade Celsius, cu mult peste anomalia de 3 grade Celsius înregistrată în 2015, un an record.

Acest lucru ar trebui să facă din 2027 cel mai cald an înregistrat vreodată, impactul fenomenului El Nino fiind resimţit în principal în anul următor apariţiei sale.

Conform calculelor climatologilor Zeke Hausfather şi Andrew Dessler, El Nino ar putea să aducă o creştere medie a temperaturilor de 0,3 grade Celsius în 2027 la nivel mondial.

„Este ca o previziune a viitorului”, a explicat pentru AFP Dessler, profesor la Universitatea Texas A&M. Pe termen lung, o astfel de creştere ar fi de aşteptat abia în 2037.

Andrew Dessler a precizat, totuşi, că această încălzire se va concentra în principal în zona ecuatorială a Pacificului.

Mike McPhaden, cercetător în cadrul Laboratorului de Mediu Marin al Pacificului din cadrul NOAA, a oferit estimări similare.

„Nu este de neconceput ca în 2027 temperatura să se situeze cu 1,7 grade Celsius peste nivelurile preindustriale”, a declarat el pentru AFP.

Nu există o singură modalitate de a măsura fenomenul El Nino.

În februarie, NOAA a adoptat o nouă metodă de monitorizare a acestuia: Indicele Oceanic Relativ Nino (RONI), care compară anomalia de temperatură din „Regiunea 3.4” cu restul zonelor tropicale şi pe care agenţia îl consideră „mai clar şi mai fiabil”.

Conform acestei clasificări, NOAA a estimat că există o probabilitate de 69% ca fenomenul El Nino din acest an să fie cel mai puternic de la debutul înregistrărilor, în 1950.

Şi încălzirea globală?

Oamenii de ştiinţă sunt de acord că schimbările climatice amplifică efectele fenomenului El Nino.

Atmosfera noastră, încălzită de gazele cu efect de seră, conţine o cantitate mai mare de umiditate, ceea ce poate face ca ploile asociate fenomenului să fie mai intense. În schimb, acolo unde acesta provoacă deja secetă, poate usca şi mai mult solurile.

Nu există, însă, un consens cu privire la efectul de intensificare a fenomenului El Nino pe fondul schimbărilor climatice, chiar dacă încep să apară dovezi în acest sens.

Potrivit lui Mike McPhaden, încălzirea mărilor tropicale face ca vânturile care alimentează fenomenul El Nino să fie mai sensibile, ceea ce, prin convecţie, poate să accelereze dezvoltarea acestui fenomen.

Specialistul se bazează pe indicatori naturali ai climei din trecut, pe înregistrări meteorologice care datează încă din secolul al XIX-lea şi pe modele climatice pentru a-şi susţine concluziile: în ultimul secol, amplitudinea episoadelor El Nino ar fi crescut cu aproximativ 10%.