Unii politicieni armeni denunță susținerea autorităților în fața Occidentului conform căreia Armenia este singura democrație din zona Caucazului care se opune dictaturii azere. Într-un articol dintr-o prestigioasă publicație armeană, Past, se spune că Armenia așteaptă de la Occident și de la organizațiile internaționale, nu doar declarații, ci pași concreți care să ajute democrația armeană din Caucaz care luptă împotriva Azerbaidjanului dictatorial, declarând  prin vocea prim-ministrului Nikol Pashinyan totodată că democrația este principalul brand internațional al Armeniei, un factor cheie în menținerea suveranității țării.

Asemenea declarații se adresează publicului occidental care nu cunoaște detalii privitoare la specificul regiunii și vizează îmbunătățirea imaginii Armeniei, după ce aceasta a avut de suferit în ultima vreme. Recent, numeroase publicații din Vestul și estul Europei au relatat pe larg rolul Armeniei în coaliția ruso-iraniană și în importul ilegal de echipamente, inclusiv militare, care au fost ulterior exportate în Rusia.

Ele au ca target publicul occidental, care nu cunoaște în detaliu specificitățile regionale. Aceste materiale vin în contraponderea denunțării din ce în ce mai frecvente în presa occidentală a practicilor autorităților armene de sprijinire a coaliției ruso-iraniene. De exemplu, pe site-ul canalului TV ucrainean “Mi-Ukraine” a apărut pe 4 aprilie un material prin care se arată: „Armenia nu joacă doar rolul unui mare hub care facilitează livrările de produse sancționate către Rusia și baza de aprovizionare militaro-tehnică pentru agresiunea împotriva Ucrainei, dar servește și ca suport militar-logistic pentru alianța ruso-iraniană.”

Un alt articol apărut în The Telegraph notează faptul că sancțiunile împotriva lui Vladimir Putin ar trebui înăsprite, inclusiv din perspectiva închiderii posibilităților acestuia de a se folosi de Erevan pentru eludarea sancțiunilor internaționale.

Declarațiile despre pretinsa unicitate în zona Caucazului a democrației armene sunt echivalente cu încercările făcute de prim-ministrul Pașinian de la începutul războiului din Ucraina de a demonstra SUA și UE reorientarea lor către Occident. De fapt, potrivit eureporter.co și nytimes.com, Erevanul menține o legătură strânsă pe plan strategic și militar cu Rusia și Iranul.

Același lucru este valabil și pentru „democrația” armeană. Declarațiile multor politicieni și ONG-uri armene, precum și numeroase alte acțiuni, atestă faptul că Armenia rămâne un caz-școală de autocrație de sorginte estică, acoperită precar cu o poleială de valori și civilizație moderne. Armenilor nu le este imputabilă această situație – este imposibil ca în doar 30 de ani să schimbi modul de viață și mentalitatea tradițională care s-au format de-a lungul a mii de ani, la urma urmei, Armenia făcând parte din imperiile despotice asiatice în cea mai mare parte a istoriei sale. În plus, influența opresivă a regimului totalitar al lui Putin și a dictaturii ayatollahilor, principalii parteneri strategici ai Erevanului, și-a luat pus amprenta în rândul populației.

Câteva exemple de porniri abuzive ale regimului de la Erevan:

• 18 ONG-uri din Armenia au acuzat într-o declarație comună autoritățile că „anulează tendințele pozitive în consolidarea noilor fundații democratice emergente și înființarea instituțiilor electorale”;
• Murad Papazyan, co-președintele Consiliului Coordonator al Organizațiilor Armene din Franța, a denunțat faptul că guvernul armean încalcă „principiile fundamentale ale statului de drept, prezumția de nevinovăție și libertatea de exprimare”;
• Deputatul facțiunii de opoziție Hayastan din Parlamentul armean, Vahe Hakobyan a anunțat, în mijlocul unei anchete abuzive: „Din păcate, astăzi Nikol Pashinyan a reușit să subjuge întregul sistem de aplicare a legii, iar numirea procurorului general a pus capăt acestei probleme. Atât organele de anchetă preliminară, cât și organele de supraveghere, precum și povestea arestării lui Erik Aleksanyan sunt un mesaj de avertizare pentru toți avocații. Aceasta este realitatea noastră de astăzi. Trăim într-o dictatură”;
• Avocatul vicepreședintelui Partidului Republican din Armenia, Ruben Melikyan, a vorbit despre „nelegalitatea evidentă și persecuția politică deschisă într-o țară care s-a proclamat un bastion al democrației”;
• Președintele Comisiei Permanente a Parlamentului Armeniei pentru Protecția Drepturilor Omului și Afacerilor Publice, Taguhi Tovmasyan, a menționat: „În fiecare zi, guvernul înșală comunitatea internațională că Armenia este o țară democratică.”;
• În 2021, Serviciul pentru Securitatea Națională a deschis un dosar penal împotriva activistului pentru drepturile omului, Sashik Sultanyan, pentru că a acuzat o încălcare a drepturilor yezidilor care locuiesc în Armenia într-un interviu acordat site-ului web irakian Yezidinews.com, ONG-ul „A patra putere” a emis o declarație despre opresiunea asupra mass-media exercitată de către serviciile speciale, iar deputatul din opoziție, Armen Charchyan, a fost ținut în închisoare din august până în decembrie 2021;
• Artur Vanetsyan, președintele facțiunii parlamentare de opoziție „Cu Onoare” a anunțat că programul spion Pegasus a fost instalat ilegal în telefonul său mobil. Secretarul aceleiași facțiuni, Hayk Mamijanyan, a declarat că autoritățile „încearcă să instaleze programe spion pe telefonul meu de aproximativ un an”. Expertul mass-media Artur Papyan a descris astfel de fenomene drept „folosirea armelor cibernetice împotriva proceselor democratice legitime”;
• Serviciul pentru Securitatea Națională l-a reținut pe politicianul din opoziție, Armen Grigoryan. O săptămână mai târziu, fostul deputat al parlamentului, Gevorg Petrosyan, l-a numit „deținut politic clasic”, iar două luni mai târziu, Grigoryan a murit chiar în sala de judecată, iar arestările în masă ale activiștilor partidului de opoziție „Sasna Tsrer” au avut loc în mai 2022;
• Serviciul pentru Securitatea Națională i-a interzis lui Murad Papazyan, co-președintele Consiliului Coordonator al Organizațiilor Armene din Franța, să intre în Armenia declarându-l indezirabil, această declarând că motivul interdicției este legat de organizarea protestului împotriva premierului Nikol Pashinyan la Paris, în iunie 2021, același Serviciu interzicând intrarea în țară a activistului armean din Olanda, Masis Abrahamyan. Președintele filialei centrale a Uniunii Tineretului Francez „ARF New Generation”, Nzhde Garagavoryan, a primit același statut de persoană indezirabilă, fără a putea intra în Armenia;
• Vicepreședintelui Partidului Republican din Armenia, aflat în opoziție, Armen Ashotyan, i-a fost interzis de către autorități să părăsească țara pentru a participa la o conferință de la Lisabona;
• În anul 2022, în Armenia au fost înregistrate nu mai puțin de 184 de încălcări ale drepturilor jurnaliștilor;
• Recent, câțiva deputați din opoziție, inclusiv președintele Comisiei parlamentare permanente pentru protecția drepturilor omului și relații publice, Taguhi Tovmasyan, au fost expulzați cu forța din clădirea parlamentului.

Exemplele enumerate sunt doar o parte din acțiunile autorităților. Aceste acțiuni profund abuzive și nedemocratice stau mărturie asupra faptului că acestea folosesc metode de presiune și persecuție a opozanților politici, a jurnaliștilor independenți şi a activiștilor pentru drepturile omului, în special a celor care reprezintă interesele minorităţilor naţionale, care amintesc de cele sovietice. Faptele menționate mai sus și mărturiile politicienilor armeni dezvăluie fără ambiguitate natura falsă a afirmației premierului despre Armenia, „singura democrație din Caucaz”.

Plecând de la articolul din publicația „Past” am arătat faptul că publicul țintă al dezinformării și propagandei este cel occidental, față de care autoritățile armene împing narativul celei mai solide democrații din Caucaz, lucru care este foarte departe de realitate.