Inteligența artificială ar putea reprezenta o amenințare „mai urgentă” pentru omenire decât schimbările climatice, a declarat într-un interviu acordat Reuters, pionierul în domeniul Inteligenței Artificiale, Geoffrey Hinton.

Geoffrey Hinton, cunoscut pe scară largă ca fiind unul dintre „nașii inteligenței artificiale”, a anunțat recent că a părăsit Alphabet după un deceniu petrecut în cadrul firmei, spunând că a vrut să vorbească despre riscurile tehnologiei fără ca acest lucru să-l afecteze pe fostul său angajator.

Munca lui Hinton este considerată esențială pentru dezvoltarea sistemelor contemporane de inteligență artificială. În 1986, a fost coautor al lucrării fundamentale „Learning representations by back-propagating errors” (Învățarea reprezentărilor prin erori de propagare inversă), o piatră de hotar în dezvoltarea rețelelor neuronale care stau la baza tehnologiei IA. În 2018, a primit Premiul Turing ca recunoaștere a descoperirilor sale în domeniul cercetării.

Dar acum se numără printre tot mai mulți lideri din domeniul tehnologiei care își exprimă public îngrijorarea cu privire la posibila amenințare reprezentată de IA dacă mașinile ar ajunge să fie mai inteligente decât oamenii și să preia controlul planetei.

„Nu aș vrea să devalorizez schimbările climatice. Nu aș vrea să spun: „Nu ar trebui să vă faceți griji în legătură cu schimbările climatice”. Și acesta este un risc uriaș”, a spus Hinton. „Dar cred că acest lucru ar putea sfârși prin a fi mai urgent”.

El a adăugat: „În cazul schimbărilor climatice, este foarte ușor să recomanzi ceea ce ar trebui să faci: pur și simplu nu mai ardeți carbon. Dacă faci asta, în cele din urmă lucrurile vor fi în regulă. Pentru acest lucru nu este deloc clar ce ar trebui să faci.”

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

OpenAI, susținută de Microsoft, a dat startul unei curse de înarmare tehnologică în noiembrie, când a pus la dispoziția publicului ChatGPT, un chatbot cu inteligență artificială. Acesta a devenit în scurt timp aplicația cu cea mai rapidă creștere din istorie, ajungând la 100 de milioane de utilizatori în două luni.

În aprilie, directorul executiv al Twitter, Elon Musk, s-a alăturat miilor de oameni care au semnat o scrisoare deschisă prin care se cerea o pauză de șase luni în dezvoltarea unor sisteme mai puternice decât GPT-4, lansat recent de OpenAI.

Printre semnatari s-au numărat directorul general al Stability AI, Emad Mostaque, cercetători de la DeepMind, deținută de Alphabet, și alți pionieri AI, Yoshua Bengio și Stuart Russell.

Deși Hinton împărtășește îngrijorarea semnatarilor cu privire la faptul că IA se poate dovedi a fi o amenințare existențială pentru omenire, el nu a fost de acord cu oprirea cercetării.

„Este complet nerealist”, a spus el. „Sunt în tabăra care crede că acesta este un risc existențial și este suficient de aproape încât ar trebui să lucrăm din greu chiar acum și să investim o mulțime de resurse pentru a afla ce putem face în acest sens.”

În Uniunea Europeană, un comitet de legislatori a răspuns la scrisoarea susținută de Musk, solicitându-i președintelui american Joe Biden să convoace un summit global privind viitoarea direcție a tehnologiei împreună cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Săptămâna trecută, comisia a convenit asupra unui set de propuneri de referință care vizează inteligența artificială generativă, care ar obliga companii precum OpenAI să dezvăluie orice material protejat prin drepturi de autor utilizat pentru antrenarea modelelor lor.

Între timp, Biden a purtat discuții cu mai mulți lideri ai companiilor de inteligență artificială, inclusiv cu directorul general al Alphabet, Sundar Pichai, și cu directorul general al OpenAI, Sam Altman, la Casa Albă, promițând o „discuție sinceră și constructivă” cu privire la necesitatea ca firmele să fie mai transparente cu privire la sistemele lor.

„Liderii din domeniul tehnologiei au cea mai bună înțelegere a acestui subiect, iar politicienii trebuie să fie implicați”, a declarat Hinton. „Ne afectează pe toți, așa că trebuie să ne gândim cu toții la asta”.

#Inteligență Artificială #omenire #schimbari climatice

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.