În noaptea de 30 spre 31 august, pe lângă fenomenul de „lună albastră”, va avea loc o „superlună”, adică o lună plină care ajunge la „perigeu”: momentul în care se află cel mai aproape de Pământ. Prin urmare, luna va apărea mai mare şi mai strălucitoare decât de obicei. În timpul acestui fenomen, Luna se află în medie la doar 363.000 de kilometri de Pământ, faţă de o distanţă medie de 384.400 de kilometri. Doar 3% dintre „super-luni” sunt „luni albastre”, potrivit NASA, citată de News.ro.

Combinaţia acestor două fenomene este extrem de rară, apărând doar la fiecare 10 sau 20 de ani.

NASA preconizează că următoarea „super lună albastră” nu va avea loc decât în ianuarie 2037. Pentru a observa cât mai bine fenomenul, este indicat să staţi departe de luminile oraşelor şi de poluare.

Luna nu va fi albastră. Expresia „lună albastră” se referă la raritatea ei, fiind de fapt o traducere literală a expresiei englezeşti „once in a blue moo”. Este vorba de o lună plină „suplimentară”, care apare atunci când un an are 13 luni pline, faţă de 12 într-un an normal. Aşadar, aceasta va fi a doua lună plină din luna august. De fapt, în noaptea de 1 spre 2 august, a strălucit o Super Lună Sturionică.

Va avea această „super lună albastră”” vreun impact asupra oamenilor? Atracţia gravitaţională a Lunii variază în funcţie de distanţa acesteia. Luna atrage mai puţin Pământul atunci când se află la cea mai mare distanţă de orbita sa, la apogeu, şi atrage mai mult Pământul atunci când se află cel mai aproape de noi, la perigeu, aşa cum se va întâmpla în zilele următoare. O Lună mai apropiată poate provoca valuri oceanice deosebit de mari, dar nu schimbă (aproape) nimic pentru oameni.

De fapt, un studiu din 2013, publicat în revista ştiinţifică americană Current Biology, a constatat că luna plină are un impact asupra somnului: „Am constatat că în jurul lunii pline […] somnul profund a scăzut cu 30%. Timpul necesar pentru a adormi a crescut cu 5 minute, iar durata totală a somnului evaluat a fost redusă cu 20 de minute”.

#Luna albastră #NASA

Prințul Harry și alte șase persoane publice au pierdut procesul în care au acuzat editorul Daily Mail că a obținut ilegal informații despre viața lor privată. Instanța a stabilit acum și prima sumă pe care reclamanții trebuie să o plătească, transmite adevărul.ro. Prințul Harry, baroneasa Doreen Lawrence, sir Elton John și celelalte patru persoane care au dat în judecată Associated Newspapers Ltd (ANL) vor trebui să plătească împreună 9.544.355 de lire sterline. Judecătorul Înaltei Curți le-a cerut să vireze suma până pe 28 august, la ora 16.00. Este o plată intermediară, iar costurile finale ale procesului vor fi stabilite ulterior.

Cei șapte au susținut că ANL, compania care publică Daily Mail și Mail on Sunday, a folosit sau a comandat metode ilegale pentru a obține informații despre ei. În dosar, ei formulat acuzaţii privind interceptarea telefoanelor fixe, instalarea unor dispozitive de ascultare în mașini cu ajutorul unor detectivi particulari și obținerea frauduloasă a unor informații din evidențe private.

ANL a respins de la bun început acuzațiile, iar procesul de la Înalta Curte a durat 45 de zile. Pe parcursul acestuia, Prinţul Harry și ceilalți reclamanți au depus mărturie, în timp ce judecătorul a analizat 57 de articole publicate de Daily Mail, cele mai multe între 1997 și 2015.

În luna iulie, judecătorul a respins toate acuzațiile, motivând că niciunul dintre cei șapte reclamanți nu a reușit să demonstreze că publicația a recurs la colectarea ilegală de informații.

ANL a descris atunci verdictul drept o „victorie zdrobitoare pentru Daily Mail și jurnaliștii săi” și a susținut că hotărârea confirmă faptul că articolele contestate au avut surse legitime.

Peste 34 de milioane de lire cheltuieli pentru apărare

După pronunțarea verdictului, instanța a trebuit să stabilească cine suportă costurile procesului.

Associated Newspapers Ltd a arătat că a cheltuit pentru apărare peste 34,5 milioane de lire sterline. În schimb, polița de asigurare a Prinţului Harry și a celorlalți reclamanți nu acoperă decât 16 milioane de lire.

În acest context, compania media a cerut o plată intermediară de peste 9,9 milioane de lire, în timp ce avocații reclamanților au susținut că suma ar trebui să fie puțin peste 7,9 milioane de lire. În cele din urmă, judecătorul a stabilit plata la 9.544.355 de lire.

Este vorba, însă, de o plată intermediară, deoarece suma totală pe care va trebui să o achite la final cei care au pierdut procesul este mult mai mare, deşi judecătorul nu a acceptat însă întreaga sumă solicitată de ANL. El a considerat că pretenția de aproximativ 35 de milioane de lire este „excesivă”, dar a refuzat să stabilească un plafon pentru suma pe care compania o poate recupera. În opinia sa, o asemenea limitare ar fi prea generală și ar putea produce rezultate nedrepte.

Criticile judecătorului la adresa reclamanților

În hotărârea privind cheltuielile, magistratul a explicat și de ce a considerat că modul în care a fost condus procesul a depășit ceea ce este obișnuit într-un litigiu de acest fel.

El a spus că reclamanții au ales o „strategie cu grad ridicat de risc” și că au formulat acuzații foarte grave înainte ca pentru multe dintre ele să existe o bază probatorie suficientă. Ulterior, au cerut acces la documente și alte informații pentru a încerca să susțină acuzațiile individuale.

Judecătorul a acordat o atenție specială declarației detectivului particular Gavin Burrows, pentru că reclamanții s-au bazat pe informațiile furnizate de el, însă acesta și-a retras ulterior afirmațiile și a spus că erau false.

„Efectul cumulat al acestor aspecte scoate cazul cu mult din limitele normalului. Conduita a fost într-o mare măsură nerezonabilă”, se arată în hotărâre.

Un alt aspect sancţionat de judecător a fost și faptul că reclamanții nu au retras voluntar acuzațiile grave nici atunci când unele dintre ele nu mai aveau susținere sau nu mai puteau fi menținute în mod realist, iar această manieră de a continua procesul a contribuit la creșterea semnificativă a costurilor suportate de ANL.

Ce spune trustul media

La rândul său, după prununţare sentinţei, compania care publică Daily Mail a spus că procesul a pus o presiune considerabilă asupra publicației și a jurnaliștilor săi.

„Hotărârea reprezintă o critică devastatoare la adresa unei încercări de a distruge un ziar și reputațiile jurnaliștilor, editorilor și directorilor săi”, a transmis compania.

ANL a invocat din nou situația lui Gavin Burrows și faptul că avocații reclamanților știau, înainte de proces, că acesta negase că ar fi făcut acuzațiile pe care se bazau o parte dintre pretenții.

„Cu mult înainte de începerea procesului, avocații reclamanților știau că principalul lor martor negase că ar fi făcut acuzațiile absurde pe care se bazau plângerile. În ciuda prăbușirii dovezilor care susțineau acuzațiile extrem de grave de «activități criminale abjecte, infracțiuni și acte secrete teribile și condamnabile» atribuite Mail, acestea au fost prezentate cu titluri senzaționaliste într-un comunicat de presă emis în numele baronesei Lawrence, al prințului Harry și al celorlalți reclamanți, cu excepția lui sir Simon Hughes. Acuzațiile nu au fost retrase și au fost susținute până la finalul procesului. Acest lucru a pus o presiune uriașă asupra DailyMail, care a trebuit să apere reputația jurnaliștilor săi nevinovați și a publicației în sine. Adevărul este că aceste acuzații scandaloase nu ar fi trebuit niciodată formulate. Faptul că au fost susținute ridică întrebări îngrijorătoare cu privire la conduita unor membri ai profesiei juridice”, a transmis compania media.

Sir Simon Hughes, fost parlamentar și unul dintre cei șapte reclamanți, s-a declarat „dezamăgit” și „surprins” de faptul că instanța nu a limitat cheltuielile pe care ANL le poate recupera.

„Îmi acord acum timpul necesar pentru a analiza atât hotărârea pe fond, cât și decizia privind cheltuielile și pentru a decide dacă voi contesta în apel una dintre decizii sau ambele”, a spus el.

Hotărârea privind „nota de plată” a fost pronunțată la scurt timp după ce s-a aflat că Prinţul Harry și soția sa, Meghan, intenționează să revină în Marea Britanie, după șase ani petrecuți în California.