Chiar dacă Moldova nu e țara cu cea mai spectaculoasă prestație la Eurovision, fanii devotați ai concursului știu că putem livra prestații unice, unele mai deocheate chiar. Totuși, cum se face că la nivel național aproape în fiecare an găsim aceeași greblă în hambar, o readucem în același loc unde am călcat-o anul trecut și, hopa, călcăm din nou pe ea de parcă ar fi prima dată?! Vadim Zgherea a încercat să intre în această mare taină a preselecției naționale Eurovision Moldova și să explice de ce în fiecare an publicul deschide televizorul pe Moldova 1 având aceleași așteptări și tot în fiecare an ele nu se împlinesc. Opinia sa a fost publicată pe Moldova.org și preluată de Realitatea.md.
Scurt istoric al Moldovei la Eurovision
Istoria Moldovei la Eurovision începe în 2005, când a avut loc și prima finală națională, pe atunci denumită „O melodie pentru Europa”. Toată lumea își amintește că în acel an Zdob și Zdub a reprezentat țara noastră, dar în finala locală din acel an au fost mai multe nume mari – Alternosfera, Gândul Mâței, Nelly Ciobanu, Alexa (ulterior Karizma) sau Adrian Ursu. Atunci a fost și primul an când s-a aplicat regula de 50 la 50, jumătate din decizie aparținând juriului, jumătate publicului. Deși în etapa selectării pieselor favorita juriului era Nelly Ciobanu, în finală votul lor a fost majoritar pentru zdubi, tot ei obținând și cele mai multe voturi din partea publicului.
Acel moment a fost unul decisiv pentru imaginea Moldovei, întrucât am devenit sursa care produce printre cele mai deocheate și interesante piese sau momente la Eurovisionul mare. Tot acel an a fost și primul în care Teleradio Moldova (TRM) a descoperit prima rețetă a succesului la Eurovision, prima dintr-o listă de trei, pe care o să v-o dezvălui în întregime în continuare.
1. Miza pe artiști cunoscuți
Aceasta ar fi prima rețetă a celor de la TRM. Dacă în 2005 nu a fost nevoie de nicio intervenție în finală ca să fie asigurată victoria unui nume mare din industria muzicală locală, 2006 a adus și prima dramă, plus o nouă adiție la rețetă – mizarea pe artiști remarcați și jocul de-a regulamentul. Pentru cine nu știe sau nu-și amintește, în finala din 2006 trei artiști au ieșit la egalitate, iar pentru că regulamentul a dat putere de decizie juriului, cei din urmă nu au putut alege un câștigător. Ulterior TRM a decis să organizeze o altă finală, unde au fost invitați cei trei câștigători din precedenta (doar unul a acceptat) dar și unde s-au putut înscrie și concurenți noi, iar învingători până la urmă au devenit Arsenium cu Natalia Gordienko și Connect-R, care au apărut în concurs doar după prima finală.
Noua rețetă descoperită de TRM a fost respectată și în 2007, când au decis să se asigure că niciun novice nu are șanse să ne reprezinte la Eurovision, așa că au organizat o etapă națională unde doar juriul a putut vota, iar după două runde Natalia Barbu, care pe atunci deja devenise cunoscută în Moldova, și-a asigurat prima participare la Eurovision Song Contest. La fel a fost și în 2008, când televiziunea publică pare că a făcut „marea greșeală” de a readuce votul publicului în finală. S-a terminat cu scandal și apoi necalificare în finala internațională. Pentru context, favorita publicului, Alexa, a luat doar 8 puncte din partea juriului, în timp ce favorita juriului, Geta Burlacu, a devenit câștigătoare. Au urmat articole în presă în care Alexa, care mai filmaseră și un clip foarte scump pentru piesa din competiție (lucru rar întâlnit și până acum în cazul participanților preselecției naționale), era aplaudată de oameni, iar juriul acuzat că a defavorizat-o intenționat.
„Hora din Moldova” a avut parte de o campanie de promovare mai mare decât a oricărui alt participant Eurovision 2009, așa că victoria interpretei Nelly Ciobanu nu a trebuit condiționată de nimic, în finală ea fiind atât favorita publicului, cât și a juriului.
Totuși, în 2010 însă vedem prima victorie a unui așa-zis „nume nou” la Eurovision Moldova, doar că și aici s-a mers după rețeta tradițională, iar Sunstroke Project, care mai participaseră odată anterior la preselecții, au obținut o victorie doar după ce s-au aliniat cu Olia Tira, pe atunci populară la nivel local. Ei au dăruit Eurovisionului unul dintre cele mai legendare personaje, Epic Sax Guy.
2. Trimiterea acelorași artiști la concurs
În 2011 TRM a decis că popularitatea nu e suficientă și că unii artiști care au fost la Eurovisionul mare ar putea repeta performanța. Asta, desigur, în defavoarea celor care abia își încep cariera muzicală. În acel an Zdob și Zdub a mers pentru a doua oară la competiția europeană, însă victoria lor s-a datorat unei matematici complexe – ei nu au fost lideri nici în clasamentul juraților, nici în cel al publicului. Însă dorința lor de a mai merge odată a fost primită cu brațele deschise de televiziune. Asta și pentru că Eurovision implică cheltuieli foarte mari pentru artiști, pe care bugetul TRM nu le poate suporta, în special în ultimii ani.
La fel s-a întâmplat și în 2017, când Moldova a fost reprezentată la Eurovision pentru a doua oară de Sunstroke Project. Doar că finala națională din acel an se încheiase pe aceeași notă de egalitate ca și în 2024 – atât Sunstroke Project cât și Ethno Republic & Surorile Osoianu au obținut câte 22 de puncte fiecare. Soluția din acel an a fost simplă și, cel mai important, stipulată în regulament – în caz de egalitate, concurentul cu cele mai multe note de 12 din partea juriului este declarat învingător, Sunstroke având trei de 12, la fel fiind și preferații publicului.
În 2022 TRM a economisit niște bani și nu au mai organizat o finală națională, limitându-se la o etapă de audiții live, unde decizia a fost luată doar de un juriu de specialitate. Zdob și Zdub a obținut pentru a treia oară biletul spre Eurovision, de această dată împreună cu Frații Advahov.
Au fost și ani când TRM nu s-a văzut nevoită să influențeze juriul sau alte părți terțe în decizia finală. În 2023 publicul era decis din start să-l încoroneze pe Pasha Parfeni și să-l trimită din nou la Eurovision.
În 2024 Natalia Barbu ne va reprezenta din nou țara, de data asta fiind aleasă tot de juriu (în cea mai mare parte). Barbu s-a clasat pe locul 2 la voturile publicului, obținând jumătate din voturile Valeriei Pasha, locul 1 la televoting. Însă în lipsa unei reguli care să prevadă expres ce se întâmplă în cazul unei egalități în finală, TRM a apelat la o stipulare din regulament (4.9), care prevede că televiziunea națională poate schimba în orice moment metoda alegerii reprezentantului Eurovision. Asta confirmă încă o dată lipsa de interes a producătorilor TRM pentru o competiție echitabilă și afirmă scopul lor – desemnarea unei persoane care își va permite să își asigure financiar participarea la Eurovision Song Contest.
Și în 2020 s-a mizat pe artiști care au mai fost la Eurovision. De această dată în finală erau două nume mari cu potențial – Pasha Parfeny și Natalia Gordienko. Decizia nu a fost grea pentru juriu, pentru că Natalia își făcuse o campanie de promovare mult prea puternică față de concurenți, așa că după cum s-au așteptat, voturile publicului au venit în direcția ei. Pentru că în acel an Eurovisionul mare nu s-a mai întâmplat, când a venit vorba să decidă dacă reprezentanta Moldovei în 2021 rămâne tot Natalia Gordienko, TRM nu a ezitat și i-a dat undă verde, mai ales că implicarea lor în acel moment s-a cam terminat – Filip Kirkorov fiind cel care a luat în mâinile sale tot ce ține de participarea Moldovei la ESC în acel an.
Continuarea poate fi citită pe Moldova.org.
