Peste un miliard de persoane la nivel global sunt considerate în prezent obeze, afecţiune asociată cu un risc crescut pentru numeroase probleme de sănătate, potrivit unor estimări actualizate realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi de un grup internaţional de cercetători, informează Reuters.

Obezitatea este atât de prevalentă, încât a devenit mai frecventă decât a fi subponderal în majoritatea naţiunilor, inclusiv în multe ţări cu venituri mici şi medii care, în trecut, s-au confruntat cu problema subnutriţiei.

„Un număr uluitor de persoane trăiesc cu obezitate”, a declarat Majid Ezzati, autor principal al studiului publicat joi în revista The Lancet şi profesor la Imperial College London.

Concluziile studiului, considerate ca având autoritate în rândul estimărilor independente, au la bază date provenite de la peste 220 de milioane de persoane din peste 190 de ţări.

Deşi ratele de obezitate stagnează în multe ţări bogate, ele înregistrează o creştere rapidă în restul regiunilor, a adăugat Ezzati. Şi în timp ce a fi subponderal devine mai puţin frecvent la nivel global, în multe ţări rămâne o problemă semnificativă, iar un număr tot mai mare de state se confruntă cu ceea ce se cheamă ”povara dublă” a malnutriţiei.

„În trecut, ne gândeam la obezitate ca la o problemă a celor bogaţi. Obezitatea este o problemă a omenirii”, a spus Francesco Branca, director de nutriţie la OMS, în cadrul unei conferinţe de presă.

Ratele de obezitate în rândul adulţilor au crescut de peste două ori în intervalul 1999-2022 şi de peste patru ori în rândul copiilor şi adolescenţilor cu vârste cuprinse între 5 şi 19 ani, se precizează în studiu.

În aceeaşi perioadă, proporţia de fete, băieţi şi adulţi consideraţi subpoderali a scăzut cu o cincime, o treime şi, respectiv, la jumătate, a descoperit această analiză.

Potrivit lui Ezzati, creşterea ratelor de obezitate în rândul copiilor este ”foarte îngrijorătoare”, imitând o traiectorie observată în cazul adulţilor încă înainte de 1990. În acelaşi timp, a mai spus el, sute de milioane de oameni încă nu au suficientă hrană.

A fi într-un deficit ponderal excesiv poate fi foarte periculos pentru dezvoltarea copiilor şi, în situaţiile cele mai extreme, se poate ajunge la a muri de foame. Persoanele obeze se confruntă totodată cu riscul decesului prematur şi al dizabilităţii având în vedere asocierea cu debutul timpuriu al diabetului, cu boli cardiovasculare şi renale, precum şi cu o mulţime de alte afecţiuni.

„Dubla povară” a înregistrat cea mai mare creştere în anumite ţări cu venituri mici şi medii, se mai spune în studiu, incluzând zone din Caraibe şi Orientul Mijlociu.

În aceste ţări, rata obezităţii este în prezent mai ridicată decât în multe ţări cu venituri mari, în special din Europa. În anumite ţări europene precum Spania, există indicii potrivit cărora ratele de obezitate ar putea începe să intre în declin sau cel puţin să stagneze, a adăugat Ezzati.

Noile date sunt primele publicate de această echipă din 2017 şi au fost compilate de peste 1.500 de oameni de ştiinţă care fac parte din Colaborarea pentru factori de risc ai bolilor netransmisibile. La acel moment, un număr estimat de circa 774 de milioane de persoane cu vârsta de peste cinci ani trăiau cu obezitate, o proporţie similară – circa 1 din 8 persoane – cu cea din noile date.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat că implementarea unor măsuri cum ar fi taxele pe produsele cu un conţinut sporit de zahăr şi promovarea meselor sănătoase în incinta şcolilor sunt necesare pentru a contribui la lupta împotriva ratelor de obezitate.

„Mai cu seamă, este necesară cooperarea sectorului privat, care trebuie să fie responsabil pentru impactul privitor la sănătate al produselor sale”, a adăugat el.

Branca şi Ezzati au precizat că noi medicamente puternice împotriva obezităţii, cum ar fi Wegovy, produs de Novo Nordisk, sau Mounjaro şi Zepbound, produse de Eli Lilly, sunt instrumente care ar putea ajuta, însă costul lor şi disponibilitatea redusă riscă să adâncească inegalităţile.

Există câteva limitări ale studiului, printre care lipsa datelor din perioada de după pandemia de COVID-19, precum şi folosirea indicelui de masă corporală (IMC) pentru a determina obezitatea, metodă descrisă drept ”imperfectă” de cercetători.