Reducerea cantității de sare din alimentația ta poate părea plictisitoare, dar beneficiile pot fi la fel de mari ca și riscul redus de deces, arată un nou studiu.

„Suntem încântați să putem oferi dovezi că înlocuitorii de sare sunt eficienti pentru îmbunătățirea rezultatelor cardiovasculare atunci când sunt utilizati pe termen lung, până la zece ani”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Loai Albarqouni, profesor asistent la Institutul pentru asistență medicală bazată pe dovezi de la Universitatea Bond din Australia.

„Sintezele anterioare tindeau să se concentreze pe rezultatele pe termen scurt, care durau doar două săptămâni”.

Studiul este o revizuire sistematică a 16 studii controlate randomizate publicate până în august 2023 și care au însumat 35.251 de participanți cu o vârstă medie de aproximativ 64 de ani și cu un risc mai mare decât media pentru bolile cardiovasculare. Studiile au fost efectuate în principal în China, iar restul în Regatul Unit, Taiwan, Peru, Olanda și Norvegia.

Două treimi dintre rezultate provin din China, iar autorii „au fost surprinși de cât de puține cercetări privind substituția de sare au fost efectuate în afara țărilor asiatice”, a spus Albarqouni.

„Acesta este parțial motivul pentru care am clasificat dovezi ca ‘certitudine scăzută până la foarte scăzută’ pentru populațiile occidentale – pur și simplu nu există suficiente dovezi pentru a verifica dacă substituția de sare ar fi la fel de eficientă în contextul occidental”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Ce spun cercetătorii

Substituția de sare a fost, de asemenea, asociată cu o reducere a sodiului în urină și în tensiunea arterială, un efect similar cu cel al medicamentelor pentru tensiunea arterială, au descoperit autorii. Acest lucru ar putea explica riscul redus de deces, a spus Albarqouni. Autorii au recunoscut că în cadrul studiilor, unele dintre substituții nu au fost verificate și unele au fost achiziționate de participanți în loc să le primească de la cercetători, scrie playtech.ro.

Studiile au comparat utilizarea sării comune – alcătuită aproximativ din 100% clorură de sodiu, uneori cu adaos de iod – cu utilizarea unui substitut de sare format din 25% până la 30% clorură de potasiu și 60% până la 75% clorură de sodiu.

Un alt motiv pentru care aplicarea constatărilor într-un context occidental este dificilă este că modelele de consum de sare în America de Nord sunt „determinate de alimentele procesate și de tipul fast-food, în timp ce consumul în contextul cercetării este mai degrabă determinat de cantitatea mare de sare adăugată în timpul pregătirii alimentelor acasă”, a spus Albarqouni.

„Reducerea aportului de sodiu este doar una dintre modalitățile de a reduce riscul cardiovascular fără medicamente”, a spus Albarqouni.

„Lucruri precum schimbările în dietă, renunțarea la fumat și creșterea activității fizice pot avea, de asemenea, un impact. Substituții de sare nu sunt o soluție magică pentru eliminarea bolilor cardiovasculare, ci sunt o piesă a puzzle-ului care poate ajuta”.

#aliment #bucatarie #cercetatori #sare #studiu

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.