Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA) atenționează consumatorii, în perioada premergătoare sărbătorilor de Paște, despre riscul comercializării produselor alimentare neconforme, în locuri neautorizate.

ANSA recomandă oamenilor să fie vigilenți, să ceară de la operatorii economici și vânzătorii de produse alimentare certificate care confirmă calitatea, țara de origine a materiei prime și termenul de valabilitate al produselor.

Consumatorii sunt în drept să solicite actele de conformitate și să verifice minuțios produsele achiziționate, pentru a evita toxiinfecțiile alimentare:

aspectul exterior al produsului: mirosul, culoarea, consistența și lipsa caracteristicilor unui produs alterat (lipicios, țesuturi intacte, suprafețe deteriorate);
produsele preambalate, cu ambalajele deteriorate și care prezintă suspiciunea deteriorării conținutului, nu trebuie procurate!
mențiunile făcute pe eticheta produsului trebuie să fie clare, lizibile, în loc vizibil pentru consumatori, în condițiile normale de cumpărare și utilizare, să nu fie acoperite sau separate prin alte inscripții sau desene. Atenție la termenul de valabilitate!
în unități comerciale (piețe, magazine), alături de produsele lactate, se vând și produse alimentare ce au în componența lor grăsimi vegetale. Consumatorii pot solicita informații suplimentare cu privire la proveniența, calitatea și trasabilitatea produselor pe care doresc să le procure;
produsele de patiserie neambalate se vor comercializa în recipiente curate, în spații curate, fiind servite numai cu ustensile speciale. Pentru produsele de patiserie preambalate, termenul de valabilitate este stabilit de producător și se va inscripționa pe etichetă/ ambalaj;
carnea trebuie să fie elastică, de o culoare roz pal spre roșu închis, în urma apăsării cu degetul să revină la forma inițială şi să nu aibă suprafața lipicioasă, urât mirositoare. Atrageți atenția la ștampila de control sanitar-veterinar!
la procurarea ouălor examinați aspectul exterior. Coaja ouălor proaspete trebuie să fie curată, tare, integră, mată, poroasă, fără pete și miros.

„ATENȚIE! Vânzarea ouălor în unitățile de desfacere se realizează numai în locurile separate sau împreună cu produsele preambalate. Verificați informația despre data durabilității minimale, indicată pe produs, după cum urmează DDM: xx.yy.zz (ziua, luna și anul). Este interzisă vânzarea ouălor în locurile unde se comercializează preparate din carne, produse lactate sau alimente care se consumă fără a fi supuse unui proces termic.

Totodată, recomandăm consumatorilor să nu procure vopsea pentru ouă cu ambalaj nemarcat sau neambalat (la lingură), deoarece acestea pot fi cu alte destinații – tipografică sau textilă – şi poate prezenta pericol pentru sănătate. Ouăle vopsite trebuie păstrate la frigider, maximum șapte zile”, precizează ANSA.

Responsabilii mai precizează că vânzătorii care comercializează produse în locuri neautorizate nu au posibilitatea să asigure condițiile optime de transport, depozitare și comercializare. Aceștia nu pot elibera bon de casă, cu care să justificați tranzacția comercială, în cazul unui produs neconform.

Totodată, ANSA recomandă cetățenilor să consume alimente moderat, fără a face risipă. Fiecare om are un rol important în reducerea risipei alimentare prin consumul moderat de alimente, planificarea, pregătirea și stocarea lor. Este o metodă în plus de a economisi bani și de a menține un mediu curat și sănătos.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#alimente #ANSA #produse neconforme #sarbatori pascale #toxiinfecții alimentare

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.