Europa ar trebui să se trezească la realitate și să realizeze că e în pericol în lumina rezultatelor alegerilor europarlamentare din 9 iunie în cele 27 de state membre ale UE, scrie într-un editorial pentru „The Guardian” istoricul Timothy Garton Ash. Europenii nu ar trebui să se simtă prea liniștiți în fața rezultatelor obținute de partidele naționaliste și eurosceptice, presupunând că, de fapt, „nu sunt chiar atât de rele”. Nu doar că veștile sunt proaste, dar e posibil ca acestea să devină și mai rele. Iar asta pentru că voturile extremei drepte sunt importante, fiind susceptibile să tragă întreaga UE către dreapta și chiar să pericliteze Ucraina aflată în război cu Rusia.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat după anunțarea rezultatelor că „centrul rezistă”. Or, acest enunț este adevărat doar prin prisma distribuției în ansamblu a locurilor între principalele grupuri parlamentare, după ce propriul grup, Partidul Popular European, de centru-dreapta, a ieșit pe primul loc. Totuși, UE e guvernat cu precădere de guvernele naționale, și nu de reprezentanții aleși direct în PE, iar din acest punct de vedere alegerile europarlamentare au adus extremei drepte succese în state membre importante care variază de la semnificative la șocante.
E drept că niciunul dintre aceste partide eurosceptice din Franța, Danemarca sau Norvegia nu ar putea fi atât de nesăbuite încât să urmeze exemplul Mariii Britanii și să se îndrepte către propriul Brexit, notează istoricul. Vor face însă altceva: vor continua să tragă UE spre dreapta, propunând poziții mai dure în ceea ce privește imigrația, opunându-se mai ferm măsurilor climatice și militând pentru sprijinul mai redus față de Ucraina. În plus, având în vedere naționalismul lor, vor încerca să ia înapoi cât mai multe mecanisme de control de la Bruxelles.
Cazul cel mai dramatic este cel al Franței, unde în alegerile europarlamentare partidul de extremă dreapta Adunarea Națională a obținut o victorie răsunătoare împotriva partidului centrist liberal „Renaissance” al lui Emmanuel Macron, cu peste 30% din voturi. Potrivit relatărilor de presă, acesta se bucură de o susținere largă în Franța. În orășelul of Ver-sur-Mer, unde soldații britanici au debarcat pe 6 iunie 1944 pentru a elibera de vestul Europei, partidul lui Marine Le Pen a obținut circa 33% din voturi. Tot aici a obținut un scor mare și partidul de extremă dreapta cu o politică deschisă antiimigrație „Reconquête” , fondat de jurnalistul și scriitorul Éric Zemmour.
Macron și-a asumat un risc uriaș când a lansat bomba dizolvării Parlamentului și convocării de alegeri anticipate, contând pe sistemul electoral al Franței în două tururi și un vot decisiv ce le permite alegătorilor francezi să aleagă un alt candidat. Totuși, având în vedere furia populară, există un mare risc ca Franța să aleagă un guvern eurosceptic de extremă dreapta care să-i lege mâinile lui Macron, avocatul de frunte pe continent al unei Europe mai puternice. Asta ar echivala cu un Brexit al Franței, chiar dacă nu ar părăsi propriu-zis UE.
Situația este îngrijorătoare și în Germania. Acolo, cu toate că CDU-CSU de centru-dreapta a câștigat clar, totuși partidul de extrema dreapta Alternative für Deutschland (AfD) a ieșit al doilea cu aproape 16% din voturi, mai mult decât a obținut oricare din cele trei partide ce formează coaliția de guvernare, inclusiv social-democrații cancelarului german Olaf Scholz. Pentru a înțelege nivelul de extremism, Maximilian Krah, capul de listă al AfD în alegerile europarlamentare, a declarat că nu orice membru SS este automat un criminal, declarație care a făcut-o pe Le Pen să pună capăt cooperării cu AfD în cadrul PE, cele două partide fiind afiliate grupulului Identitate şi Democraţie (ID).
În Italia și Austria, partidele de extremă dreapta Frații Italiei (al premierului Giorgia Meloni), respectiv Partidul Libertății au ieșit câștigătoare în alegerile europarlamentare.
În Olanda, Partidul pentru Libertate al islamofobului Geert Wilders a ieșit doar puțin în urma partidului de centru-stânga. Cel mai îngrijorător însă, este faptul că multe dintre aceste partide obțin rezultate foarte bine în rândul alegătorilor tineri, în special al bărbaților tineri. Potrivit unui sondaj realizat înainte de alegeri, aproximativ 36% dintre tinerii francezi cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au susținut Adunarea Națională a lui Le Pen.
E drept că rezultatele sunt puțin mai încurajatoare în Polonia și Ungaria. Totuși, dacă lecția de învățat din aceste țări (ca și din Marea Britanie) este că e nevoie doar ca naționaliștii populiști să fie putere câțiva ani înainte ca populația să înceapă să-i respingă, aceasta ar fi o slabă consolare.
Astfel că, chiar dacă dreapta de line dură nu va forma următorul guvern francez în această vară, rezultatele bune obținute la europarlamentare vor complica foarte mult acțiunile unitare și decisive din partea UE în probleme precum tranziția ecologică. Totodată, va deveni și mai dificil să se ia o decizie în favoarea creșterii mai semnificative a sprijinului militar pentru Ucraina, într-un moment în care această țară este în mare pericol să piardă cel mai mare război din Europa din 1945 încoace.
Cu toate că partidele de dreapta dură sunt divizate în ceea ce privește Ucraina, Meloni fiind în prezent unul dintre susținătorii puternici ai acestei țării aflate în război cu Rusia, impactul net al acestor rezultate va fi unul negativ. În Germania, aproximativ un sfert din voturi au mers către acele partide – de dreapta dură (AfD), de stânga dură (Die Linke) și un curios amestec populist dintre cele două (Alianța Sahra Wagenknecht) – ce susțin o variantă de acord de „pace” care ar însemna practic capitularea Ucrainei.
Consecințele continentale și globale ale unei victorii a Rusiei fasciste condusă de președintele Vladimir Putin ar aduce Europa și mai aproape de o întoarcerea la vremurile sale negre.
Asta înainte de a ține cont de cele mai importante alegeri din acest an pentru Europa. O victorie a lui Donald Trump în alegerile prezidențiale americane din noiembrie ar fi de natură să slăbească și probabil ar diviza și mai mult Europa, întrucât naționaliștii populiști de dreapta dură, foarte posibil inclusiv Meloni, s-ar alinia ca partid european al lui Trump.
„Există încă o mare majoritate a europenilor care nu doresc să piardă cea mai bună Europă pe care am avut-o vreodată. Doar că aceștia trebuie mobilizați, galvanizați, convinși că Uniunea se confruntă realmente cu amenințări existențiale[…] Ce am avea nevoie este de o cooperare între guvernele naționale și instituțiile europene care să asigure locuințele pe care tinerii nu și le pot permite în prezent, locurile de muncă, oportunitățile, securitatea, tranziția ecologică, sprijinul pentru Ucraina. Se va trezi oare Europa înainte de a fi prea târziu?”, scrie într-un editorial pentru „The Guardian” istoricul Timothy Garton Ash.
