Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

VIDEO Cel puțin două nume de femei scriitoare se impun pentru Aleea Clasicilor. Cine sunt acestea?

22 Iul. 2024, 10:01
 // Categoria: Actualitate // Autor:  Realitatea.md
22 Iul. 2024, 10:01 // Actualitate //  Realitatea.md

Este o miopie din partea Uniunilor Scriitorilor din România și Republica Moldova și a altor entități sau decidenți care nu au găsit până acum niciun nume de scriitoare pentru Aleea Clasicilor. Cercetătoarea Loretta Handrabura și scriitorul Iulian Ciocan, au făcut în cadrul emisiunii „Consens Național” de la Rlive TV, listă cu nume de scriitoare care ar putea avea un bust pe aleea scriitorilor din Chișinău.

Iulian Ciocan crede că cel puțin două scriitoare au trecut proba timpului, iar creația lor are valoare literară. Pentru ca acestea să ajungă pe Aleea Clasicilor, spune el, este nevoie de demersuri începând de la Uniunea Scriitorilor și terminând cu organizațiile feministe care să ceară depășirea acestei nedreptăți.

„Două nume sunt deja: Hortensia Papadat-Bengescu și Magda Isanos. Putem începe cu ele, mai departe e loc pentru discuții și de acum trebuie să fim pe fază și dacă există o scriitoare contemporană care merită, spre exemplu Ana Blandiana, merită, dar nu poți să îi faci bust atâta timp cât ea este în viață. Ar mai fi niște scriitoare, dar din perioada sovietică nu m-aș avânta să le menționez deoarece e nevoie de mai multă atenție”, a adăugat Iulian Ciocan.

Cercetătoarea Loretta Handrabura spune că au existat mai multe încercări de a corecta situația. Potrivit ei, în anul 2016 Uniunea Scriitorilor a pus în discuție problema, iar doi ani mai târziu membrii comunității Occupy Guguță au dat și nume. Până acum inițiativele de a realiza busturi pe Aleea Clasicilor au aparținut unor grupuri neformale de prieteni și mai puțin unor consilii care să stabilească în ce condiții ajunge o valoare literară pe Aleea Clasicilor, a adăugat cercetătoarea.

„Apelul pe care îl au uneori unii decidenți, de regulă bărbați, să lăsăm să se așeze lucrurile de la sine nu este corect. Mă întreb: cât timp să mai dăm ca o Hortensia Papadat-Bengescu care a murit în anul 1955 și noi mai stăm și punem la îndoială. Sau o Magda Isanos care face 80 de ani, iar valoare operei ei literare este de prima mână și este recunoscută și în plan european. Eu aș merge mai departe și cu Leonida Lari…”, a mai spus Loretta Handrabura.

În prezent, pe Aleea Clasicilor din Chișinău, sunt 31 de busturi ale scriitorilor români. 12 dintre acestea au fost dezvelite în anul 1958 la deschiderea aleii, iar 19 în ultimi 30 de ani. Niciunul din aceste busturi nu aparțin vreo unei scriitoare.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.