Primul caz de infectare cu virusul West Nile din acest an în România, țara vecină cu Republica Moldova, a fost confirmat de către autoritățile sanitare la un pacient din București. Astfel de cazuri sunt înregistrate în fiecare vară, spun specialiștii români. Îmbolnăvirile produse de contactul cu virusuri considerate caracteristice altor continente au fost din ce în ce mai multe în ultimele decenii în Europa. Responsabile de aceste îmbolnăviri sunt paraziți din grupul țânțarilor sau căpușelor. Din categoria acestor boli „exotice” face parte şi infecţia produsă de virusul West Nile, precizează autoritățile sanitare-veterinare de peste Prut, într-un material informativ de pe site-ul ANSVSA.
Infecţia cu virusul West Nile este o boală care evoluează în mod predominant ca o meningoencefalită. Țânțarii sunt vectorii care transmit boala, care este încadrată în grupul zoonozelor, fiind comună omului și animalelor.
Boala afectează în mod deosebit păsările domestice şi sălbatice, precum şi câteva specii de mamifere, cele mai expuse fiind ecvideele (caii) şi oamenii.
„Implicarea unui virus în transmiterea bolii la om a fost demonstrată în anul 1937, în districtul West Nile din Uganda (Africa), în urma testării unor probe de sânge recoltate de la o pacientă care prezenta sindrom febril. La animale boala a fost diagnosticată pentru prima dată în 1956 în Egipt (la cai). Este important de remarcat situaţia întâlnită în America de Nord, unde virusul a fost semnalat pentru prima dată în 1999, în prezent boala întâlnindu-se pe întreg continentul nord american (termenul folosit în acest caz fiind de boală endemică – permanentă într-un anumit teritoriu). În anul 1996, România s-a confruntat cu cea mai mare epidemie de meningită West Nile din Europa. Începand cu anul 1997, autorităţile sanitare au implementat un sistem de supraveghere al acestei infecţii astfel că toate cazurile de meningită sunt strict monitorizate de medici”, precizează specialiștii, în documentul citat.
Cum se transmite boala
Virusul West Nile care provoacă boala se transmite de la animale la om prin înțepătura de țânțar, din acest motiv fiind extrem de important să se acționeze pentru evitarea acestor înțepături. Cercetările au demonstrat că păsările infectate ar fi cele care au în sângele lor virusul în cantități suficient de mari astfel încât țânțarul să se infecteze.
Specialiștii explică în ce mod se realizează efectiv transmiterea bolii. Principala condiție este aceea ca țânțarul să se hrănească cu sânge provenit de la un animal deja infectat, deoarece virusul la animale, în faza de început a bolii, se regăseşte în sistemul circulator.
„Odată pătruns în sistemul digestiv, virusul va fi multiplicat de celule, localizându-se în final în glandele salivare ale ţânţarului. În acest stadiu vectorul devine capabil de a transmite boala dacă se va hrăni pe un animal receptiv (sensibil) sănătos. Din cercetările efectuate până în prezent s-a constatat că păsările sunt singurele animale în sângele cărora virusul se găseşte în cantităţi suficient de mari pentru ca ţânţarul să se infecteze. Sângele cailor şi al omului reprezintă de asemenea un mediu propice pentru multiplicarea agentului infecţios, însă cantitatea de virus circulantă nu este suficient de mare şi astfel, prin hrănire, ţânţarul nu se infectează”, se menționează în articolul postat pe site-ul ANSVSA.
Boala este menţinută în natură prin repetarea unui ciclu de contaminări reciproce între ţânţar şi diversele specii de păsări domestice şi sălbatice de pe teritoriul unei localităţi sau a unui judeţ. Ocazional, când în ciclu intervin ţânţari care se pot hrăni atât pe păsări cât şi pe mamifere, pot apărea şi cazuri de îmbolnăvire la om sau cai, explică specialiștii.
Un rol determinant în introducerea bolii în diverse teritorii de pe glob îl au păsările migratoare.
De menționat că într-un procent mic din cazurile de infectare la om se ajunge la forme grave ale bolii însoțite de simptome care să ne trimită de urgență la medic, în cele mai multe dintre cazuri trecându-se peste infecție fără simptome.
Virusul are afinitate pentru celulele nervoase din creier, măduva spinării, nervi etc., menționează specialiștii, însă manifestările clinice diferă la om faţă de animale.
„La om simptomele cel mai des întâlnite sunt: febră (38˚ – 40˚C), dureri de cap, gât, muşchi şi articulaţii, lipsa poftei de mâncare, greaţă, conjuctivită. Pot apărea chiar diaree sau semne respiratorii. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale gripei sezoniere. În anumite cazuri (1 din 150 de persoane infectate) boala poate evolua spre forme mai grave cum ar fi encefalită, meningită, meningoencefalită sau chiar poliomelită”, se menționează în articolul citat. Copiii și persoanele în vârstă sunt categoriile cele mai afectate.
Și animalele infectate pot manifesta simptome.
„La cai boala evoluează în general asimptomatic. Totuşi, aproximativ 1 din 10 cai infectaţi pot prezenta semne care demonstrează afectarea funcţiilor măduvei spinării şi a creierului: pierderi de echilibru, instabilitate, pareze, paralizii, abatere care alternează cu accese de agresivitate, reacţie exagerată la zgomote, lumină, mişcări necontrolate etc. Mortalitatea poate ajunge până la 40 – 60% din caii afectaţi”, explică specialiștii ANSVSA.
În cazul păsărilor, reacția este diferită. Unele specii pot să nu aibă simptome, în timp ce altele pot prezenta semne precum: abatere, scăderi în greutate, pene zbârlite, incapacitate de a zbura, capul lăsat pe spate, tulburări de echilibru în mers, mişcări de „pedalare” ale picioarelor. În mod obişnuit, moartea survine la 25 – 40% din păsări în 24 de ore de la apariţia semnelor nervoase.
Specialiștii DSVSA ne sfătuiesc, având în vedere potențialul pericol pentru om, să semnalăm autoritățile atunci când observăm cadavre de păsări sau păsări care se deplasează cu dificultate, nu pot zbura sau stau nemişcate pe sol, informaţiile primite de la populaţie ajutând medicii veterinari şi umani în adoptarea rapidă a măsurilor necesare pentru reducerea posibilităţii de apariţie a unui eventual focar de boală.
Cum putem preveni infectările cu virusul West Nile
Măsurile de prevenire a infectărilor cu virusul West Nile vizează în fapt împiedicarea producerii înțepăturilor de țânțar, având în vedere cum se transmite boala. Prin urmare, vom avea grijă în principal să eliminăm condițiile propice de dezvoltare a țânțarilor. În mediul urban acțiunile sunt cele de dezinsecție, însă acolo unde se cresc animale trebuie adoptate și alte măsuri, precum:
– acoperirea adăpătorilor pe durata zilei (dacă animalele sunt folosite la muncă sau sunt la păşunat) dar şi pe timpul nopţii, după adăpare;
– îndepărtarea acumulărilor de apă temporare din interiorul sau din jurul fermei sau casei (rezultate în urma ploilor de vară).
Pentru prevenirea transmiterii bolii la om, măsurile obişnuite de îndepărtare a ţânţarilor din interiorul locuinţelor se dovedesc a fi cele mai eficiente:
– montarea plaselor de ţânţari la ferestre;
– utilizarea substanţelor chimice repelente disponibile în comerţ;
– folosirea pantalonilor lungi şi a hainelor cu mânecă lungă după lăsarea serii.
Medicul primar boli infecțioase Simina Aysel Florescu a explicat, într-o intervenție în direct la Digi 24, că aceste cazuri de infectare nu mai sunt o noutate pe teritoriul României.
„E bine să nu generăm niciun fel de panică acum, pentru că se știe de foarte mult timp că în România, și în special în sudul țării, inclusiv în București, există prezent de mult timp acest virus care este transmis de către țânțarii existenți în țara noastră de foarte mulți ani. Lucrul acesta se întâmplă în fiecare vară. Faptul că există o supraveghere a vectorilor care transmit este un lucru foarte bun, pentru că în acest fel putem să acționăm”, a explicat dr. Florescu.
Important este să acționăm astfel încât să evităm infectările. Pe de altă parte, a subliniat medicul, nu toate persoanele care sunt înțepate de țânțarul purtător al virusului manifestă boala.
„Nu toți cei care ajung în contact, sau care sunt înțepați de acești țânțari, fac și boala manifestă sau forme severe ale bolii. Pentru că cei care fac forme grave sunt în procent foarte mic, de câteva procente. Maxim 10% din cei infectați fac forme evidente clinic cu febră și din aceștia și mai puțini fac forme severe de tip meningo-encefalită. (…) Pe de altă parte, dacă, mai ales la vârstnici, apar semnele de care am vorbit anterior (n. red. – cefalee, dureri mari de cap, febră și eventual dureri musculare), evident că ajung în atenția spitalului unde putem să stabilim cu certitudine dacă au această boală sau nu. Este foarte important, este obligatoriu să vorbim cu un medic”, a insistat dr. Simina Aysel Florescu. Medicul a precizat de asemenea că este important să prevenim infectarea acționând împotriva vectorilor bolii (țânțarii) pentru că nu există vaccin pentru prevenție.
