Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

Ar fi fost creat un nou „superantibiotic” de 10 mii de ori mai puternic. Poate învinge și infecțiile intraspitalicești

18 Aug. 2024, 16:16
 // Categoria: Societate // Autor:  Elena Putregai
18 Aug. 2024, 16:16 // Societate //  Elena Putregai

Prestigioasa revistă Science Translational Medicine a publicat un studiu realizat de mai mulți cercetători de la Institutul de Biologie Leiden (IBL) privind un nou antibiotic puternic, care poate depăși rezistența la această categorie de medicamente și învinge inclusiv infecțiile intraspitalicești. Este vorba de o nouă versiune a vancomicinei, EVG7, care poate fi o opțiune excelentă pentru pacienții care suferă de infecții care le pun viața în pericol, cauzate, de exemplu, de superbacteriile din spitale (infecțiile intraspitalicești), potrivit Universiteit Leiden.

„Ideea a fost de a modifica antibioticul original și de a crea un medicament de generație următoare”, spune Nathaniel Martin, profesor de chimie biologică, care analizează deja modalitățile de introducere pe piață a noului antibiotic.

În comparație cu vancomicina originală, EVG7 s-a dovedit a fi de 100 până la 10. 000 de ori mai puternic împotriva unei game de agenți patogeni bacterieni.

Aceasta înseamnă că trebuie administrată o cantitate mai mică de antibiotic, ceea ce poate reduce efectele secundare, arată sursa citată.

Povestea antibioticului EVG7 a început cu omul potrivit la locul potrivit.

În 2017, Nathaniel Martin și echipa sa lucrau în laborator, dezvoltând noi reacții chimice care ar putea fi utilizate pentru a modifica structura diferitelor molecule.

Profesorul a avut atunci pentru prima dată ideea de a aplica aceste noi metode pentru a modifica structura unui anumit tip de antibiotic: vancomicina.

Nu întâmplător s-a gândit la acest antibiotic specific, deoarece vancomicina este un medicament foarte util și puternic, care are însă unele dezavantaje: prezintă riscul unor leziuni renale, iar din anii 1980, tot mai multe bacterii au devenit rezistente la acest antibiotic.

Profesorul a urmărit să facă acest antibiotic mai puternic și mai puțin dăunător pentru rinichi, dar și capabil să învingă mecanismele de rezistență bacteriană.

Doctoranda Emma van Groesen a jucat un rol important în timpul procesului, iar compusul EVG7 a fost denumit după inițialele ei.

Cifra 7 a fost adăugată deoarece este vorba despre al șaptelea din seria de compuși ai vancomicinei, care s-a dovedit a fi cel mai activ.

În momentul de față, EVG7 este gata pentru următoarea fază.

„Ne-a luat aproximativ doi ani și jumătate să obținem acceptarea studiului nostru în Science Translational Medicine”, explică Martin.

Publicarea în amintita revistă reprezintă semnalul că un medicament experimental are potențial clinic.

Renumitul profesor se gândește deja cum să aducă pe piață această nouă generație de antibiotice:

„Avem ambiția fie de a înființa o nouă companie pentru dezvoltare, fie de a licenția tehnologia unei companii farmaceutice existente. Urmărim în mod activ ambele strategii”.

Ca și dezvoltarea unui nou medicament, aducerea lui pe  piață este însă un proces lung, complicat și costisitor.

Martin se așteaptă să fie nevoie de aproximativ cinci milioane de euro în investiții externe și să dureze doi până la trei ani până ca medicamentul să poată fi testat pentru prima dată pe oameni.

În plus, echipa sa trebuie să optimizeze în continuare procesul utilizat pentru prepararea EVG7, astfel încât antibioticul să poată fi produs în cantități suficient de mari pentru a fi viabil din punct de vedere comercial.

Infecțiile bacteriene Gram-pozitive reprezintă o provocare clinică majoră, tulpinile rezistente la meticilină și vancomicină continuând să fie un motiv de îngrijorare.

În ultimii ani, au fost dezvoltați derivați semisintetici de vancomicină pentru a depăși această problemă, exemplificați prin telavancina utilizată clinic, care prezintă o potență antibacteriană crescută, dar a ridicat, de asemenea, probleme de toxicitate, se arată în revista Science Translational Medicine.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.