Un grup de cercetători din Statele Unite afirmă că a identificat o culoare complet nouă, pe care niciun om nu ar fi perceput-o până acum. Noua nuanță, denumită „olo”, a fost observată în cadrul unui experiment optic controlat, în care impulsuri laser au fost direcționate către retina participanților, scrie BBC.

Studiul a fost publicat în revista științifică Science Advances și este condus de profesorul Ren Ng de la Universitatea California, Berkeley. Potrivit acestuia, culoarea observată este mai saturată decât orice altă culoare percepută în mod natural.

Cinci persoane cu vedere normală – patru bărbați și o femeie – au luat parte la experiment. Trei dintre aceștia, inclusiv profesorul Ng, sunt coautori ai lucrării publicate. Participanții au privit în interiorul unui dispozitiv optic complex denumit „Oz”, alcătuit din oglinzi, lasere și alte componente optice.

Dispozitivul a fost special proiectat pentru a stimula doar celulele conice de tip M din retină, care sunt sensibile la lungimi de undă asociate cu verdele. În mod normal, aceste celule nu pot fi stimulate izolat, deoarece se suprapun cu cele de tip L și S, responsabile pentru roșu și albastru.

Stimularea izolată a conurilor M a generat, potrivit cercetătorilor, un semnal optic inedit, care nu se regăsește în condiții naturale de vedere. Astfel, s-a ajuns la perceperea unei culori noi, denumite „olo”, care nu poate fi reprodusă sau observată fără ajutorul unor echipamente speciale.

Pentru validare, participanții au fost rugați să ajusteze un disc de culoare digital până când au obținut nuanța percepută ca fiind „olo”. Toți au identificat aceeași nuanță, indicând o consistență în percepție în rândul subiecților.

Cu toate acestea, unii experți nu consideră că descoperirea reprezintă o „culoare nouă” în sens strict. Profesorul John Barbur, specialist în știința vederii la Universitatea St George’s din Londra, a afirmat că percepția culorii este influențată de sensibilitatea conurilor și că fenomenul ar putea fi o variație a mecanismului normal de percepție, nu o culoare complet diferită.

În ciuda dezbaterii din jurul autenticității noii culori, cercetătorii afirmă că rezultatele ar putea avea aplicații importante în domeniul tulburărilor de vedere, cum ar fi daltonismul. Profesorul Ng a declarat că echipa intenționează să continue studiile pentru a analiza dacă stimularea specifică a celulelor conice poate fi folosită în scopuri terapeutice. Studiul deschide o nouă direcție în cercetările legate de percepția culorilor și sugerează că limitele vederii umane ar putea fi extinse cu ajutorul tehnologiei.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#cercetatori #culoare

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.