În 2005, profesorul Mike Brown și echipa sa au descoperit o nouă planetă pitică la marginea sistemului nostru solar. Eris era mai masivă decât Pluto, iar acest lucru a provocat o controversă uriașă: să fie și ea considerată planetă, sau Pluto să rămână fără acest statut? În final, decizia a schimbat ceea ce știam despre sistemul nostru solar, relatează BBC.

„Toată lumea iubea planeta Pluto. Am crescut în anii 1970, când spațiul cosmic era de interes pentru toată lumea. Exista această minge ciudată la marginea sistemului nostru solar. Părea cel mai interesant loc la care să te gândești”, își amintește Mike Brown.

Mica planetă înghețată, cu o orbită ciudată, fusese descoperită în 1930 de către astronomul american Clyde William Tombaugh.

Acesta a folosit un telescop pentru a face fotografii ale aceleiași zone de pe cer, în mai multe nopți, apoi le-a comparat.

„M-am uitat la ele și am zărit-o aproape imediat. Am fost extrem de emoționat, am început să tremur, mi-am dat seama că e o descoperire importantă”, spunea Tombaugh într-un interviu.

Mulți s-au întrebat însă dacă Pluto e suficient de mare pentru a primi statut de planetă.

„Era clar pentru toată lumea că e posibil să existe corpuri cerești mai mari decât Pluto. Așa că la începutul anilor 2000 am început să cercetez cerul cu ajutorul noilor camere digitale și am început să descoperim obiecte din ce în ce mai mari”, povestește Mike Brown.

În 2005 a făcut o descoperire majoră.

„Când am văzut asta, am început să mă întreb dacă mă uit la datele corecte. Apoi am văzut că da, datele erau corecte. Un nou obiect luminos”, spune el.

Mike și echipa sa descoperiseră obiectul 2003 UB313, cunoscut acum ca Eris. Și era ceva mai masiv decât Pluto.

„Dacă nu era Eris, poate că discuția despre Pluto nu ar fi fost redeschisă. Nu ar fi existat niciun motiv să schimbi sistemul solar. Problema, după ce am descoperit-o pe Eris, și ne-am dat seama că e mai masivă decât Pluto, era că trebuia făcut ceva”.

A urmat un an întreg de dezbateri aprinse, până când, în august 2006, Uniunea Astronomică Internațională s-a întâlnit pentru a decide soarta lui Pluto.

„Mi-am dat seama că, pentru mine, cea mai bună soluție e să stau departe, așa că am plecat în vacanță”, spune Mike Brown.

O primă propunere a fost să crească numărul planetelor.

„La un moment dat părea că Pluto va rămâne planetă, Eris va deveni planetă, pentru că era mai mare decât Pluto, iar celelalte obiecte pe care le-am descoperit pe lângă Eris ar fi devenit de asemenea planete la un moment dat. Aș fi fost singura persoană în viață care a descoperit o planetă”.

„Mi s-a părut o greșeală. Soluția corectă era să tragem o linie, să spunem că sunt 8 planete și că toate obiectele mici și înghețate de dincolo de Neptun sunt o clasă diferită de corpuri cerești, caree fac parte din centura Kuiper”, a adăugat el.

În ultima zi a conferinței, astronomii au supus propunerile la vot. Decizia a fost ca Pluto să nu mai fie considerată planetă, ci planetă pitică.

„Părinții mă întrebau adesea: ce vor face copiii? Vor fi supărați! Dar supărați erau părinții, copiii au fost încântați. Puteau să vină de la școală și să le spună părinților că ceea ce ei au învățat era greșit și că Pluto nu este planetă”, spune Mike Brown.

În final, potrivit lui Mike Brown, Pluto nu a fost retrogradat, ci a fost clasificat corect.

#descoperire #Pluto #sistem solar

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.