Primul val al deportărilor staliniste a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Zeci de mii de oameni din Basarabia și de la nordul Bucovinei au fost urcați în trenuri marfare și duși cu forța în Siberia și Kazahstan, majoritatea – așa-numiți „culaci”, preoți, intelectuali și membri de partid. Mulți nu au supraviețuit condițiilor dure, iar familiile lor au fost separate și tratate inuman.

Ca urmare a unei înțelegeri între Hitler și Stalin, Uniunea Sovietică a anexat regiunea între Prut și Nistru. Sub presiunea Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, România cedează Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Pe teritoriile ocupate, puterea sovietică începe o campanie de epurare, teroare și represiuni fără precedent. Cei considerați periculoși au fost ridicați și trimiși în lagăre de muncă forțată – GULAG, în cele mai îndepărtate regiuni din URSS, transmite IPN.

Calvarul a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02.30, momentul care a intrat în istorie ca începutul primului val de deportări staliniste din Basarabia. În primul val, au fost deportate aproape 22 de mii de persoane din 3470 de familii.

Listele deportaților erau întocmite cu numeroase abateri – scrise de mână, fără ștampile sau fără aviz oficial de la vreo instituție de stat. Au fost deportați cei mai activi reprezentanți ai populației locale – primari, ofițeri, moșieri, comercianți, polițiști, intelectuali și familiile lor.

Deplasarea cu trenul a durat până la trei săptămâni și a decurs în condiții inumane, în plină vară: fiecărui deportat îi reveneau câte 200 de grame de apă pe zi și doar peşte sărat de mâncare. La fiecare oprire a trenului, în câmp erau aruncate cadavre, care, fie erau îngropate sumar, fie erau lăsate drept hrană pentru animale. Cei care ajungeau la destinație erau repartizați să muncească în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești.

O țintă predilectă a deportărilor o reprezentau cei care s-au refugiat în Basarabia și care au venit din alte regiuni ale URSS, ferindu-se de puterea sovietică. Capii familiilor erau trimiși în GULAG, căruia extrem de puțini au supraviețuit. Familiile le-au fost deportate în Siberia ori în stepele din nordul Kazahstanului. De altfel, unul din scopurile deportărilor a fost să populeze teritoriul Siberiei.

Deportările au provocat destrămarea comunităților, sărăcirea satelor și instaurarea unei stări de frică și neîncredere, ceea ce a afectat profund structura socială și identitară a regiunii. Mulți ani la rând, nimeni nu avea voie să vorbească despre tot ce s-a întâmplat.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

După deportările din iunie 1941, au urmat încă două valuri de deportări în masă din Moldova.

Cel din 5-6 iulie 1949 a fost calificat drept o ofensivă economică, deoarece oamenii trimiși în Siberia erau mai mult sau mai puțin înstăriți. Valul spiritual-ideologic a fost al treilea, pe 31 martie-1 aprilie 1951.

Deși datele sovietice arătau că, în perioada 1941-1951, au fost deportate aproape 70 de mii de persoane, numărul lor a fost cu mult mai mare, afirmă istoricii din Republica Moldova.

#Basarabia #deportari #primul val

Un vaccin utilizat de zeci de ani împotriva tuberculozei ar putea contribui la reducerea proceselor asociate demenței și bolii Alzheimer. Cercetătorii de la Johns Hopkins Medicine au observat că vaccinul BCG a redus acumularea unor proteine anormale în creier, inflamația cerebrală și problemele de memorie, în experimente realizate pe șoareci. Rezultatele au fost publicate pe 21 octombrie în revista Science Advances.

În cadrul studiului, oamenii de știință au analizat efectele vaccinului asupra unor șoareci modificați genetic pentru a dezvolta modificări cerebrale caracteristice bolii Alzheimer. Animalele au primit vaccinul la vârsta de trei luni, iar efectele au fost evaluate după opt până la nouă luni.

Potrivit rezultatelor, șoarecii vaccinați au avut o probabilitate de aproximativ cinci ori mai mare de a prezenta semne ale reducerii depozitelor de proteină tau din creier. Totodată, probabilitatea de a dezvolta indicatori ai inflamației persistente a fost de patru ori mai mică. Cercetătorii au observat și rezultate mai bune la testele de memorie și recunoaștere a obiectelor, precum și mai puține semne de atrofie cerebrală.

O posibilă explicație ar fi mecanismul numit „imunitate antrenată”, prin care sistemul imunitar își adaptează răspunsul după contactul cu un anumit stimul. Cercetătorii presupun că acest mecanism ar putea ajuta celulele imunitare să recunoască și să combată procesele asociate acumulării proteinelor anormale în creier.

Interesul pentru această posibilă utilizare a vaccinului BCG este susținut și de cercetări observaționale anterioare pe oameni. Acestea au identificat o asociere între administrarea vaccinului ca imunoterapie pentru cancerul de vezică urinară și un risc mai mic de demență. Reducerile raportate au variat între 12% și 78%, în funcție de studiu și de perioada de monitorizare.

Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că rezultatele nu demonstrează că vaccinul previne demența la oameni. Sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica mecanismele implicate, pentru a evalua siguranța și pentru a stabili dacă efectele observate la animale pot fi reproduse la oameni.

Vaccinul BCG este utilizat pe scară largă împotriva tuberculozei și, în anumite forme de cancer de vezică urinară, ca tratament administrat direct în vezică. Deocamdată, nu există suficiente dovezi pentru a recomanda administrarea acestuia în scopul prevenirii demenței.