După anexarea Basarabiei, în iunie 1940, autoritățile sovietice au folosit deportările drept o unealtă de control și intimidare a populației băștinașe. Zeci de mii de oameni au fost deportați în Siberia și Kazahstan în trei valuri din anii 1941, 1946 și 1951. Printre „dușmanii poporului” ridicați peste noapte au fost preoți, funcționari, învățători, țărani înstăriți, intelectuali și alte elemente antisovietice.
Frică și tăcerea au modelat generații întregi în Basarabia în perioada sovietică. Deportările au contribuit masiv la instaurarea unui climat de teroare și obediență în fața regimului comunist. După ani de zile petrecuți în condiții mizere, frig, foamete, boli și supraveghere strictă, unii deportați au reușit să se întoarcă acasă, dar dramele lor au rămas neștiute chiar și în propriile familii.
În anul 1991, în Republica Moldova au fost deschise arhive și recunoscute oficial crimele regimului sovietic. Astăzi există o zi oficială de comemorare a victimelor deportărilor staliniste, există memoriale, există cărți.
De ce au tăcut deportații ani de zile și ce schimbări au reușit să producă autoritățile sovietice în oamenii care erau elita de altă dată a Basarabiei. Discutăm cu invitații Zinaida Bolea, doctor habilitat în psihologie Universitatea de Stat din Moldova, și Ion VARTA, doctor în istorie. Astăzi la „Consens Național”, la Rlive TV, ora 20.00.
