Fostul preşedinte american Donald Trump „nu a fost mulţumit” de atacurile recente ale Rusiei asupra Ucrainei, dar nici nu a fost surprins, a declarat secretara sa de presă, Karoline Leavitt.

În noaptea de miercuri spre joi, forţele ruse au lansat un val masiv de atacuri cu rachete şi drone asupra Kievului şi altor zone din Ucraina. Potrivit autorităţilor ucrainene, cel puţin 18 persoane, dintre care patru copii, au fost ucise, iar alte 38 au fost rănite. A fost cel mai violent atac de la recenta întâlnire dintre Donald Trump şi Vladimir Putin, desfăşurată în Alaska.

Deşi Trump a încercat să intermedieze un armistiţiu între cele două părţi, în cele aproape două săptămâni de la întâlnirea cu Putin nu s-au înregistrat progrese semnificative în direcţia opririi conflictului.

„Nu a fost o veste pe care preşedintele Trump să o primească cu uşurinţă, dar, având în vedere durata acestui război, nu a fost nici un şoc”, a declarat Leavitt.

Ea a subliniat caracterul letal al atacurilor ruseşti, adăugând că şi Ucraina a provocat, în cursul lunii august, daune majore rafinăriilor de petrol din Rusia. Leavitt a reiterat că Donald Trump îşi doreşte încheierea războiului, dar a recunoscut că „este posibil ca niciuna dintre părţi să nu fie pregătită pentru pace în acest moment”.

Steve Witkoff, trimisul special al SUA, a anunţat marţi, în cadrul emisiunii „Special Report with Bret Baier” de la Fox News, că va avea o întâlnire vineri, la New York, cu reprezentanţi ai Ucrainei.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

Trump continuă să facă presiuni pentru o întâlnire directă între Vladimir Putin şi Volodimir Zelenski, întâlnire la care intenţionează să participe şi el pentru a media discuţiile de pace. Totuşi, o întrevedere între liderul rus şi cel ucrainean nu este programată deocamdată.

Întrebat de ce Putin ezită să se întâlnească cu Zelenski, Trump a declarat luni că liderul de la Kremlin „pur şi simplu nu îl place” pe preşedintele ucrainean.

#Putin #Trump #Zelenski

Importurile de cărbune în Republica Moldova au scăzut dramatic în ultimele luni, chiar înainte de începerea sezonului rece. În septembrie, țara a importat doar aproximativ 130 de tone, față de circa 4.700 de tone în iulie. Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a explicat, după ședința Guvernului, care ar putea fi cauzele reducerii livrărilor.

Potrivit datelor prezentate de ministru, în perioada 1 ianuarie – 18 octombrie 2026, Republica Moldova a importat aproximativ 77.000 de tone de cărbune, cu circa 19% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut. Livrările au provenit preponderent din România, Turcia și Ucraina. Au existat, de asemenea, importuri din Kazahstan, Elveția și Federația Rusă.

Din totalul cantității importate, aproximativ 63.000 de tone au fost antracit, un tip de cărbune cu putere calorifică ridicată. Alte 9.400 de tone au fost cărbune bituminos, iar restul a constituit alte tipuri de cărbune. Scăderea a fost deosebit de accentuată în ultimele trei luni. Dacă în iulie au fost importate aproximativ 4.700 de tone, în august cantitatea a coborât la circa 1.500 de tone, iar în septembrie a ajuns la numai 126–130 de tone.

Dorin Junghietu a precizat că piața cărbunelui din Republica Moldova depinde de deciziile importatorilor, care își adaptează achizițiile în funcție de condițiile de pe piețele externe și de disponibilitatea transportului. Unul dintre factorii care ar putea influența livrările este situația de securitate din regiunea Mării Negre. Ministrul a menționat că atacurile și războiul pot afecta transportul cărbunelui, inclusiv livrările realizate pe cale feroviară sau cu barjele prin porturile de la Dunăre.

Un alt posibil motiv ține de creșterea cererii pe piețele europene. Potrivit lui Junghietu, seceta hidrologică din unele state europene a determinat repornirea unor capacități de producere a energiei electrice pe bază de cărbune. În aceste condiții, disponibilitatea cărbunelui pentru export ar putea fi redusă.

Ministrul a menționat Germania printre potențialele surse de aprovizionare de pe piața europeană, alături de Turcia și Serbia. Există și alternative precum Australia, Vietnam și Canada, însă transportul din aceste țări ar implica cheltuieli mai mari.