În fiecare an, de Bobotează, mii de oameni merg la biserică pentru a lua agheasmă – apa sfințită despre care credincioșii spun că aduce binecuvântare, protecție și vindecare. Unii o păstrează tot anul în casă, alții o folosesc atunci când se simt rău sau trec prin momente dificile. Dar ce este, de fapt, agheasma? Ce spune credința și ce spune știința despre această apă?
Pentru Biserica Ortodoxă, agheasma este legată direct de sărbătoarea Botezului Domnului. Ioan Cosoi, preot al Bisericii „Sfânta Treime” din capitală, spune că sfințirea apei își are originea în momentul biblic al botezului lui Iisus, când, prin rugăciune, apa capătă o semnificație spirituală aparte.
„Este aceeași apă pe care o folosim noi de zi cu zi, dar care are asupra ei puterea și binecuvântarea lui Dumnezeu prin rugăciunea de sfințire. Și pentru un om care crede – ea este benefică, pentru un om care nu crede – este apă ca obișnuită. Este o sărbătoare foarte mare dar accentul nu este neapărat că noi mergem la această sărbătoare să luăm agheasmă și să o avem în casă că ea ne aduce nouă beneficii. Trăirea este cea mai importantă”, a spus părintele Ioan Cosoi.
Se deosebește agheasma, din punct de vedere științific, de apa potabilă? Academicianul și doctorul habilitat în chimie Tudor Lupașcu explică că, în procesul de sfințire, din cruce se eliberează ioni de argint cu proprietăți antimicrobiene, iar din busuioc se degajă substanțe organice cu efect similar.
Chimistul precizează că agheasma trebuie păstrată în vase din sticlă, nu în recipiente din plastic. În timp, plasticul poate elibera substanțe care afectează calitatea apei și pot duce la degradarea ei.
„Dacă se păstrează într-un vas de plastic, din polimerul acesta se desprind monomerii, care pot provoca procese de oxido-reducere și a înrăutățirii calității apei și inclusiv și a aghiasmei. Maximum un an de zile poate fi păstrată agheasma în vase de sticlă. Timp de un an de zile e stabilă. După aceea, mă rog, nimic nu e veșnic, inclusiv și agheasma”, a menționat Tudor Lupașcu.
Din perspectivă psihologică, nevoia de agheasmă este legată de relația de sprijin pe care oamenii o caută în momentele dificile. Psihologul Andrei Didenco explică faptul că ritualurile religioase pot oferi liniște și siguranță, fără a crea un conflict între rațiune și credință.
„Dacă abordăm din perspectiva atașamentului, este rațional, este logic, este ok. Relațional, religia, relația cu Dumnezeu, cu Iisus și acest apel de ajutor și agheasma, care este un substitut sau este o substanță legată de această relație, e absolut logic. Orice om caută sprijin într-o relație. În cazul acesta este relația cu Dumnezeu”, afirmă Andrei Didenco.
Credința, știința și psihologia privesc agheasma din unghiuri diferite, fără a se contrazice. Dincolo de explicații, rămâne sensul pe care aceasta îl are pentru oameni.
