Medicamentele pe care le consumăm zilnic nu dispar complet din organism. O parte semnificativă ajunge în canalizare, iar de acolo – în râuri, lacuri și chiar în apele subterane, unde scapă filtrării clasice. Stațiile de epurare nu sunt concepute pentru a elimina compuși chimici atât de complecși. Astfel, antibioticele, analgezicele sau antidepresivele trec prin sistemele de filtrare și ajung direct în mediul natural, transmite ecofm.md.

Fenomenul este deja global. Un studiu din 2022, realizat în peste 1.000 de puncte din 104 țări, a depistat urme de medicamente pe fiecare continent. Potrivit datelor ONU, 631 de substanțe farmaceutice sau produse derivate au fost identificate în natură, în condițiile în care la nivel mondial sunt utilizate aproximativ 4.000 de ingrediente active. Testele din SUA au arătat că cel puțin o astfel de substanță se regăsește în fiecare probă de apă uzată.

Poluarea nu vine doar din consum. Medicamentele nefolosite sunt adesea aruncate în toaletă sau la gunoi, iar substanțele ajung în sol și în pânza freatică. În plus, unele fabrici farmaceutice, în special din India și China, evacuează ape uzate cu concentrații de medicamente de zeci sau chiar sute de ori mai mari decât cele obișnuite. Urmele acestor substanțe au fost detectate la zeci de kilometri distanță de sursă.

Efectele sunt deja vizibile în natură. Hormonii sintetici din contraceptive modifică dezvoltarea peștilor, iar masculii ajung să prezinte caracteristici feminine chiar și la concentrații extrem de mici. În Asia de Sud, utilizarea medicamentului veterinar diclofenac a dus la prăbușirea populației de vulturi – cu peste 95% în doar un deceniu.

Un alt risc major este apariția bacteriilor rezistente la antibiotice. Aceste „superbacterii” sunt considerate de Organizația Mondială a Sănătății una dintre cele mai mari amenințări pentru sănătatea globală.

Există însă și soluții. Tehnologiile moderne de tratare a apei – precum ozonarea, utilizarea cărbunelui activ sau procesele avansate de oxidare – pot reduce semnificativ nivelul de poluare. În paralel, cercetătorii dezvoltă medicamente care se degradează mai rapid în mediu și testează metode naturale de curățare, bazate pe bacterii, alge sau ciuperci.

Până atunci, un gest simplu poate face diferența: medicamentele expirate nu trebuie aruncate în toaletă, ci duse la puncte speciale de colectare. Poluarea invizibilă începe, de multe ori, chiar din propriul dulap cu medicamente.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.