O puternică erupție solară de clasă M 5.7 s-a produs pe 10 mai, generând o ejecție coronală de masă (CME) care ar putea interacționa cu scutul magnetic al Pământului și ar putea produce aurore boreale la latitudini mari, scrie Antena 3 CNN.

Evenimentul a atins maximul la ora 13:39 GMT, în regiunea de pete solare AR4436. Specialiștii precizează că, pe măsură ce această zonă activă devine mai vizibilă, există o probabilitate crescută ca noi erupții sau ejecții să fie orientate spre Pământ.

Potrivit Centrului de Predicții Meteorologice Spațiale al NOAA (Administrația Națională pentru Oceane și Atmosferă a SUA) și Oficiului Meteorologic din Marea Britanie, cea mai mare parte a materialului solar se deplasează în prezent la est de Pământ, însă o parte ar putea ajunge în apropierea planetei în jurul datei de 13 mai.

În acest scenariu, ar putea fi declanșate condiții de furtună geomagnetică minoră (G1), cu posibilitatea intensificării aurorelor în nordul Statelor Unite și în Marea Britanie.

Erupțiile solare sunt clasificate pe o scară de la A la X, X fiind nivelul cel mai puternic, fiecare treaptă indicând o creștere de zece ori a energiei emise.

Evenimentul din 10 mai, cu intensitatea M 5.7, este considerat suficient de puternic pentru a provoca perturbări ale comunicațiilor radio pe Pământ.

NOAA a raportat deja o întrerupere a semnalului radio deasupra Oceanului Atlantic, cauzată de radiațiile intense emise de erupție, care au ionizat atmosfera superioară și au interferat cu semnalele de înaltă frecvență utilizate în aviație, navigație și comunicații radio.

Cu aproape doi ani în urmă, pe 10 mai 2024, Pământul a fost afectat de o furtună geomagnetică „extremă” de nivel G5, cea mai puternică din ultimele două decenii, care a generat aurore vizibile inclusiv la latitudini neobișnuite, precum sudul Floridei și Mexicul.

Specialiștii precizează că actuala ejecție nu este așteptată să producă efecte de aceeași amploare, însă există în continuare posibilitatea unor furtuni geomagnetice minore spre sfârșitul acestei săptămâni.

Pe termen scurt, NOAA și Met Office avertizează că activitatea solară ar putea rămâne ridicată, cu șanse de noi erupții de tip M și posibil chiar de clasă X, pe măsură ce regiunile AR4436 și AR4432 continuă să evolueze.

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.