Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

O casă a rămas în picioare după ce a fost lovită de viitura din Nepal

04 Sept. 2026, 12:41
 // Categoria: În Lume // Autor:  Valentina Buza
04 Sept. 2026, 12:41 // În Lume //  Valentina Buza

Când apele s-au revărsat în orașul nepalez Trishuli, din districtul Nuwakot, Nepal, cea mai mare parte a văii a dispărut în doar câteva minute, cu tot ce era în ea. Casele s-au prăbușit, podurile s-au rupt, iar nivelul râului Trishuli a crescut cu până la nouă metri în doar 30 de minute.

Dar, de la etajul al doilea al unei case turcoaz, o familie de cinci persoane privea cum dezastrul le înghițea orașul. În dimineața în care a lovit viitura, râul a crescut atât de rapid încât oamenii au avut foarte puțin timp să reacționeze.

Lakshmi Pandey a spus că se afla la magazinul familiei, la aproximativ cinci minute de casă, când și-a dat seama că vine viitura.

„Am alergat înapoi cât de repede am putut, pentru că soacra mea și fiica mea erau acasă”, a declarat ea într-un interviu pentru The Economic Times.

Femeia, mama a doi copii, i-a spus soacrei ei: „Vine viitura, trebuie să fugim”. O viitură puternică produsă în amonte a adus un torent de gheață, stânci, noroi și resturi, care a săpat un culoar al distrugerii prin orașele și satele din văile țării.

În câteva minute, străzile au fost acoperite de apă. Dar în interiorul casei turcoaz, aflată în apropierea malului râului, mama, soțul ei, fiica, socrii și vecinul lor au rămas blocați. Fiul ei se afla la școală în acel moment.

De pe balcon, stând lângă mașina de spălat, au privit cum inundația distrugea parterul casei lor. Într-un videoclip devenit viral, familia poate fi văzută strânsă în jurul balustradei balconului, în ceea ce a fost numit pe rețelele sociale „casa-minune” și „casa verde”.

„Apa lovea casa din ambele părți, iar întreaga casă a început să se zguduie; era exact ca zguduitura puternică pe care am simțit-o în timpul cutremurului din Nepal din 2015”, a spus ea.

În timp ce casele din jurul lor se prăbușeau sub forța inundației, cei doi soți au povestit că au simțit că nu mai aveau nicio șansă să supraviețuiască.

„M-am gândit că fiul meu va rămâne acum complet singur, orfan”, a declarat mama într-un interviu pentru Reuters. „Ne-am gândit că, dacă supraviețuim, vom supraviețui cu toții, iar dacă murim, vom muri cu toții”.

Soțul ei, Prakash Pyakurel, și-a amintit că s-a gândit „acesta este sfârșitul” și a decis că familia ar trebui să rămână împreună în ceea ce păreau a fi ultimele lor clipe, în timp ce „rosteau numele lui Dumnezeu”.

În timp ce aștepta să fie salvată, mama a spus că își repeta: „Suntem cinci persoane, trebuie să avem răbdare”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

Adrian McCallum, șeful departamentului de inginerie de la University of the Sunshine Coast, a spus că este posibil ca apa să fi putut curge pe sub casă, similar modului în care sunt construite casele tradiționale de tip Queenslander din Australia, reducând astfel presiunea exercitată asupra structurii.

„În mod esențial, casa turcoaz pare să fie construită pe stâncă și realizată din beton armat cu oțel”, a declarat el pentru ABC.

Casa pare să fi fost protejată de cursul principal al râului de un mic promontoriu care se extinde imediat în amonte, ceea ce este posibil să o fi protejat și de forța principală a inundației, a mai spus el. Se presupune că dezastrul a fost declanșat după ce o parte dintr-un ghețar himalayan s-a desprins și s-a prăbușit în râul de dedesubt, provocând o viitură bruscă și o alunecare de noroi.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.