O nouă Europă a securității

Discursul privind „Starea Uniunii” susținut la 16 septembrie 2026 de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, marchează o schimbare importantă în modul în care Bruxellesul privește securitatea continentului. Propunerea de creare a unui Consiliu European de Securitate, alături de un mecanism european propriu pentru contracararea amenințărilor hibride și de o nouă strategie europeană de securitate, arată că Uniunea Europeană încearcă să treacă de la o politică predominant reactivă la una bazată pe prevenție, coordonare și capacitate proprie de răspuns.

Pentru Republica Moldova, această evoluție are o semnificație aparte. Chișinăul nu este membru NATO și, potrivit Constituției, proclamă neutralitatea sa permanentă. În același timp, Republica Moldova este deja integrată într-un proces tot mai profund de cooperare cu Uniunea Europeană în domeniul securității și apărării. Așadar, problema care se pune pentru Moldova nu este pur și simplu dacă Europa trebuie să se apere mai bine, ci cum poate participa un stat neutru la noua arhitectură europeană de securitate fără ca această cooperare să fie confundată cu aderarea la o alianță militară.

Această distincție este esențială pentru politica externă a Chișinăului. Neutralitatea nu poate însemna izolare, iar cooperarea internațională în domeniul securității nu presupune automat abandonarea statutului de neutralitate. Dimpotrivă, experiența ultimilor ani demonstrează că un stat neutru are nevoie de parteneriate, capacități instituționale, protecția infrastructurii critice și mecanisme de avertizare timpurie tocmai pentru a-și putea apăra suveranitatea.

Neutralitatea Republicii Moldova: între normă constituțională și realitatea de securitate

Articolul 11 al Constituției prevede două elemente fundamentale: Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă și nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.

Acest statut constituțional trebuie însă interpretat în contextul concret al securității europene. Neutralitatea nu elimină dreptul Republicii Moldova la autoapărare și nici dreptul de a coopera cu alte state și organizații internaționale pentru consolidarea capacităților sale de securitate. Dimpotrivă, într-un mediu strategic în care amenințările nu se limitează la agresiunea militară convențională, protejarea neutralității presupune capacitatea de a identifica, preveni și contracara atacurile cibernetice, ingerințele informaționale, sabotajul, presiunile energetice și alte forme de destabilizare.

De aici rezultă o problemă fundamentală pentru Chișinău: o neutralitate lipsită de capacități proprii de reziliență riscă să rămână doar o declarație juridică.

În ultimii ani, cooperarea Republicii Moldova cu UE a evoluat tocmai în această direcție. Parteneriatul UE–Republica Moldova pentru securitate și apărare semnat în 2024 prevede aprofundarea cooperării în domenii precum amenințările hibride, securitatea cibernetică, combaterea dezinformării și dezvoltarea capacităților. Mai mult, Uniunea Europeană a creat în 2023 Misiunea de Parteneriat în Republica Moldova (EUPM), o misiune civilă destinată consolidării rezilienței sectorului de securitate, gestionării crizelor, securității cibernetice și combaterii manipulării informaționale și ingerințelor externe. Mandatul acesteia a fost prelungit până în mai 2027.

Prin urmare, există deja o formă de cooperare europeană compatibilă cu statutul de neutralitate al Republicii Moldova. Noua arhitectură europeană propusă de von der Leyen poate extinde această logică.

Moldova nu își poate permite o neutralitate izolată

Pentru Chișinău, adevărata dilemă nu este între neutralitate sau cooperare europeană. Dilema este între o neutralitate izolată și vulnerabilă și o neutralitate capabilă să funcționeze într-o rețea europeană de securitate și reziliență.

Republica Moldova este deja expusă unor amenințări care nu se încadrează în modelul clasic al războiului. La summitul UE–Republica Moldova din iunie 2026, Uniunea Europeană și Chișinăul au condamnat încălcările spațiului aerian moldovenesc, atacurile cibernetice, manipularea informațională și ingerințele externe, sabotajul ecologic și utilizarea energiei ca instrument de presiune.

Într-un asemenea mediu, neutralitatea nu poate fi redusă la abținerea de la participarea la alianțe militare. Ea trebuie să fie însoțită de capacitatea statului de a-și proteja instituțiile, infrastructura, spațiul informațional și populația.

Este tocmai domeniul în care noul proiect european poate deveni relevant pentru Moldova. Dacă Uniunea va crea un mecanism comun de avertizare și consultare pentru amenințări care se află sub pragul agresiunii armate, Republica Moldova ar avea un interes direct ca asemenea instrumente să poată fi conectate, într-o formă adecvată statutului său, cu statele partenere din vecinătatea estică.

Un „Articol 4” european și problema Republicii Moldova

Una dintre ideile centrale ale lui von der Leyen este crearea unui mecanism european care să completeze Articolul 4 al NATO. Obiectivul este ca statele europene să poată reacționa coordonat la incidente care nu constituie încă un atac militar propriu-zis, dar care amenință securitatea națională.

Pentru Republica Moldova, această idee are o importanță strategică tocmai pentru că amenințările cu care se confruntă se află frecvent în această „zonă gri”. Un atac cibernetic asupra unei instituții publice, o operațiune de manipulare informațională, sabotarea infrastructurii critice sau o încălcare a spațiului aerian nu declanșează în mod automat mecanismele tradiționale de apărare colectivă.

Moldova nu poate invoca Articolul 4 al NATO în calitate de stat membru. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să rămână fără un mecanism european de solidaritate în cazul unor amenințări hibride.

Aici apare una dintre cele mai importante mize pentru diplomația moldovenească: extinderea mecanismelor europene de securitate către statele partenere care nu sunt membre ale NATO, dar a căror securitate este legată direct de securitatea Uniunii Europene.

Republica Moldova reprezintă un asemenea caz. Uniunea Europeană însăși consideră că destabilizarea Moldovei are implicații pentru securitatea frontierelor externe ale UE. În 2026, Consiliul UE a reafirmat că sprijinul pentru reziliența Republicii Moldova trebuie consolidat în contextul activităților destabilizatoare atribuite Rusiei.

Interesul Moldovei: securitate europeană fără pierderea neutralității

Aici trebuie făcută o distincție între neutralitate și pasivitate.

Neutralitatea constituțională nu obligă Republica Moldova să rămână în afara cooperării internaționale în domeniul securității. Ea stabilește limite juridice privind poziționarea militară a statului. Cooperarea în domeniul apărării civile, securității cibernetice, protecției infrastructurii, gestionării crizelor, pregătirii instituțiilor și combaterii amenințărilor hibride este o categorie diferită.

Acest lucru este deja demonstrat de relația Chișinăului cu Bruxellesul. UE și Republica Moldova au convenit să continue integrarea Moldovei în arhitectura europeană de securitate și apărare și participarea sa la inițiative și mecanisme de cooperare relevante.

În plus, Uniunea Europeană a alocat Republicii Moldova, prin Instrumentul european pentru pace, fonduri pentru modernizarea și eficientizarea forțelor sale armate. Potrivit Consiliului UE, între 2021 și 2026 sprijinul prin acest instrument a ajuns la 317 milioane de euro, inclusiv pentru capacități de apărare aeriană.

Aceste evoluții arată că neutralitatea Republicii Moldova nu împiedică dezvoltarea capacităților de apărare. Dimpotrivă, problema centrală este ca dezvoltarea lor să fie formulată în mod coerent cu statutul constituțional al țării.

Ucraina și Moldova: două componente ale securității europene

Pentru Chișinău, noua politică europeană de apărare nu poate fi separată de evoluția războiului din Ucraina.

Moldova și Ucraina formează, din perspectiva securității europene, un spațiu strategic interdependent. Securitatea Ucrainei influențează direct securitatea Moldovei, iar stabilitatea Republicii Moldova contribuie la securitatea frontierei estice a Uniunii Europene.

Această realitate explică de ce Ucraina este inclusă de von der Leyen printre partenerii care ar putea participa la viitorul Consiliu European de Securitate. Experiența ucraineană în domeniul rezilienței, al protecției infrastructurii și al confruntării cu amenințările hibride poate deveni un element important al noii arhitecturi europene.

Pentru Republica Moldova, participarea la această rețea de cooperare ar trebui să fie urmărită prin prisma propriilor interese: protejarea suveranității și integrității teritoriale, securitatea frontierelor, consolidarea rezilienței instituțiilor și infrastructurii, securitatea energetică și cibernetică și reducerea vulnerabilităților care pot fi exploatate din exterior.

În același timp, statutul de neutralitate deocamdată rămâne un element distinct al poziției constituționale a Republicii Moldova. Cooperarea cu Ucraina și UE nu trebuie confundată cu intrarea într-o alianță militară.

Regiunea transnistreană și limitele actualei arhitecturi de securitate

Orice discuție despre interesele de securitate ale Republicii Moldova este incompletă fără problema transnistreană.

Conflictul înghețat de pe Nistru reprezintă una dintre vulnerabilitățile structurale ale securității Republicii Moldova. În condițiile în care regiunea este legată de prezența militară rusă și de războiul din Ucraina, problema transnistreană depășește cadrul strict intern al Republicii Moldova și devine parte a arhitecturii de securitate a Europei de Est.

În acest sens, neutralitatea Republicii Moldova nu poate fi analizată separat de problema integrității sale teritoriale. Constituția proclamă neutralitatea permanentă, dar securitatea efectivă a statului presupune și respectarea suveranității sale asupra întregului teritoriu.

De aici rezultă o contradicție pe care noua arhitectură europeană de securitate va trebui, mai devreme sau mai târziu, să o abordeze: cum poate fi protejat un stat neutru dacă pe teritoriul său există o prezență militară străină pe care autoritățile constituționale nu o controlează?

Această întrebare privește nu numai Republica Moldova. Ea ține de credibilitatea întregului sistem european de securitate.

De la „neutralitate” la „reziliență strategică”

Una dintre lecțiile principale ale ultimilor ani este că securitatea unui stat azi nu mai poate fi măsurată exclusiv prin numărul de militari sau prin cantitatea de tehnică militară.

Pentru Moldova, reziliența strategică presupune securitate energetică, protecția infrastructurii critice, securitate cibernetică, instituții capabile să gestioneze crize, capacitatea de protejare a proceselor electorale și combaterea ingerințelor informaționale.

EUPM Moldova lucrează deja în aceste domenii. Misiunea a sprijinit dezvoltarea structurilor de gestionare a crizelor, securitatea cibernetică și capacitatea instituțiilor de a contracara manipularea informațională și ingerințele externe.

Acest model este important pentru că arată cum poate funcționa cooperarea europeană cu un stat neutru: prin consolidarea capacității statului de a se apăra și de a rezista, fără transformarea automată a acestuia într-o parte a unei alianțe militare.

Ce ar trebui să urmărească Chișinăul

În noua configurație europeană, interesele Republicii Moldova pot fi sintetizate în câteva direcții esențiale: acces la mecanisme europene de avertizare timpurie; cooperare sporită în combaterea amenințărilor hibride; consolidarea securității cibernetice; protejarea infrastructurii critice; dezvoltarea capacităților de gestionare a crizelor; sprijin european pentru modernizarea capacităților defensive; securitate energetică și integrarea deplină în mecanismele europene de reziliență.

În același timp, Chișinăul are interesul ca statutul său de neutralitate să fie înțeles corect de partenerii europeni: nu ca o obligație de izolare, ci ca un statut constituțional care definește limitele angajamentelor militare ale Republicii Moldova.

Această abordare ar permite Moldovei să participe mai activ la construcția securității europene fără a transforma dezbaterea despre apărare într-o dezbatere prematură despre alianțe militare.

Este relevant și faptul că modificarea prevederilor constituționale referitoare la neutralitatea permanentă are un regim juridic special. Constituția prevede că asemenea dispoziții pot fi revizuite numai după aprobarea lor prin referendum, cu majoritatea cetățenilor înscriși în listele electorale.  Prin urmare, orice schimbare a statutului de neutralitate este, juridic și politic, o chestiune distinctă de aprofundarea cooperării europene în domeniul securității.

Europa are nevoie de Moldova, iar Moldova are nevoie de Europa

Noua politică europeană de securitate creează pentru Republica Moldova o situație diferită de cea de acum câțiva ani. UE nu mai tratează securitatea Moldovei doar ca pe o problemă a unui stat partener de la frontiera estică. Documentele europene recente leagă explicit reziliența Republicii Moldova de securitatea regională și de securitatea frontierelor Uniunii.

În consecință, interesele Moldovei trebuie formulate într-o manieră mai clară în dialogul cu Bruxellesul. Chișinăul are nevoie de o politică de securitate care să combine trei elemente: neutralitatea constituțională, capacitatea națională de apărare și integrarea în mecanismele europene de securitate și reziliență.

Aceste trei dimensiuni nu sunt, în mod necesar, contradictorii. Dimpotrivă, pot funcționa complementar dacă sunt definite juridic și strategic cu suficientă claritate.

Pentru Republica Moldova, obiectivul nu ar trebui să fie izolarea de transformările care au loc în Europa, ci participarea la ele în condițiile propriului statut constituțional. O Europă care își dezvoltă capacitatea de a răspunde amenințărilor hibride poate oferi Moldovei instrumente suplimentare pentru protejarea suveranității. Iar o Moldovă mai rezilientă poate contribui, la rândul său, la securitatea frontierei estice a Europei.

În această perspectivă, propunerea unui Consiliu European de Securitate nu este doar o inițiativă instituțională de la Bruxelles. Pentru Chișinău, ea deschide o întrebare strategică mult mai importantă: poate fi construit un sistem european de securitate suficient de flexibil pentru a proteja și statele care, asemenea Republicii Moldova, nu fac parte din NATO, dar sunt direct expuse riscurilor de securitate ale continentului?

Răspunsul la această întrebare va conta pentru viitorul securității europene, dar și pentru viitorul Republicii Moldova. Neutralitatea nu poate oferi singură securitate. Nici integrarea europeană nu o poate substitui. Ceea ce se conturează este necesitatea unei formule în care neutralitatea constituțională să fie susținută de capacități naționale reale și de o rețea europeană de reziliență, cooperare și solidaritate.

Pentru Chișinău, aceasta poate deveni una dintre cele mai importante teme ale politicii externe și de securitate în anii următori.

Am păstrat deliberat formularea „neutralitate + cooperare europeană de securitate”, fără a prezenta modificarea statutului de neutralitate ca obiectiv. Constituția actuală face din neutralitatea permanentă o normă cu protecție constituțională specială, iar cooperarea UE–Moldova în securitate este deja în desfășurare.

Disclaimer: Acest material este realizat de Agenția de Presă IPN. Proiectul – Europa Aproape: Informare, dialog și cooperare – este finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova și implementat de Agenția de Presă IPN. Conținutul acestui material nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.