Importurile de cărbune în Republica Moldova au scăzut dramatic în ultimele luni, chiar înainte de începerea sezonului rece. În septembrie, țara a importat doar aproximativ 130 de tone, față de circa 4.700 de tone în iulie. Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a explicat, după ședința Guvernului, care ar putea fi cauzele reducerii livrărilor.
Potrivit datelor prezentate de ministru, în perioada 1 ianuarie – 18 octombrie 2026, Republica Moldova a importat aproximativ 77.000 de tone de cărbune, cu circa 19% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut. Livrările au provenit preponderent din România, Turcia și Ucraina. Au existat, de asemenea, importuri din Kazahstan, Elveția și Federația Rusă.
Din totalul cantității importate, aproximativ 63.000 de tone au fost antracit, un tip de cărbune cu putere calorifică ridicată. Alte 9.400 de tone au fost cărbune bituminos, iar restul a constituit alte tipuri de cărbune. Scăderea a fost deosebit de accentuată în ultimele trei luni. Dacă în iulie au fost importate aproximativ 4.700 de tone, în august cantitatea a coborât la circa 1.500 de tone, iar în septembrie a ajuns la numai 126–130 de tone.
Dorin Junghietu a precizat că piața cărbunelui din Republica Moldova depinde de deciziile importatorilor, care își adaptează achizițiile în funcție de condițiile de pe piețele externe și de disponibilitatea transportului. Unul dintre factorii care ar putea influența livrările este situația de securitate din regiunea Mării Negre. Ministrul a menționat că atacurile și războiul pot afecta transportul cărbunelui, inclusiv livrările realizate pe cale feroviară sau cu barjele prin porturile de la Dunăre.
Un alt posibil motiv ține de creșterea cererii pe piețele europene. Potrivit lui Junghietu, seceta hidrologică din unele state europene a determinat repornirea unor capacități de producere a energiei electrice pe bază de cărbune. În aceste condiții, disponibilitatea cărbunelui pentru export ar putea fi redusă.
Ministrul a menționat Germania printre potențialele surse de aprovizionare de pe piața europeană, alături de Turcia și Serbia. Există și alternative precum Australia, Vietnam și Canada, însă transportul din aceste țări ar implica cheltuieli mai mari.
