Doza a treia de vaccin anti-Covid, suplimentară, poate fi făcută de persoanele care au boli grave, la minim 28 de zile de la doza 2 doar în baza unei recomandări medicale. Asta în timp ce doza de rapel (booster) se poate administra fără o astfel de recomandare, tuturor persoanelor în cazul cărora au trecut 180 de zile de la doza a doua, susțin reprezentanții Comitetului Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea din România.

Care este diferența între doza suplimentară și rapel

Doza 3, suplimentară, pentru persoanele sever imunodeprimate, se poate administra la minim 28 de zile de la doza 2, dar este nevoie de recomandare medicală.

Doza 3, rapel (booster), pentru toate persoanele, se poate administra la minim 180 de zile de la doza 2 și nu este nevoie de o recomandare medicală.

În cazul persoanelor sever imunocompromise, cu vârsta peste 12 ani, se poate administra o doză suplimentară (doza 3) ca parte a schemei de vaccinare primară, după un interval de minim 28 de zile și până la 4 luni de la doza 2.

Doza suplimentară (doza 3) se administrează doar în baza recomandării medicului curant, specialist sau medicului de familie care are în monitorizare pacientul.

Pentru vaccinul Comirnaty (Pfizer BioNTech):

Schema de vaccinare primară care include 3 doze, presupune administrarea dozei 2 la interval de 21 de zile de la doza 1, iar doza 3 la interval de minim 28 de zile de la doza 2.

Pentru vaccinul Spikevax (Moderna):

Schema de vaccinare primară care include 3 doze, presupune administrarea dozei 2 la interval de 28 de zile de la doza 1, iar doza 3 la interval de minim 28 de zile de la doza 2.

Categorii de persoane considerate sever imunocompromise:
Pacienți oncologici (tumori maligne solide și hematologice) în tratament activ (chimioterapie, radioterapie, terapie moleculară/biologică și alți agenți biologici care sunt clasificați ca imunosupresori sau imunomodulatori);
Pacienți oncologici în stadii avansate de boală, cu sau fără tratament activ anterior (radioterapie, chimioterapie, terapie moleculara, terapie imunosupresoare);
Pacienți post-transplant de organe solide cu sau fără tratament imunosupresor;
Pacient cu transplant de celule stem hematopoetice cu sau fără tratament imunosupresor.

Pacienți cu imunodeficiențe severe cauzate de imunodeficiențe p rimare, congenitale (ex: sindromul DiGeorge, Sindrom Wiskott-Aldrich, etc) și dobândite, respectiv:
Pacienți cu infecție HIV în orice stadiu, fără tratament sau în stadiu de SIDA (CD4<200 mmc), cu sau fără tratament antiretroviral;
Imunodeficiența secundară cauzată de administrarea unui tratament imunosupresor:
Radioterapie;
Chimioterapie: agenții chimioterapici pentru cancer sunt clasificații ca imunosupresori severi;
Terapii biologice (moleculare, celulare): anticorpi monoclonali, anticorpi bispecifici, CAR-T (Chimeric Antigen Receptor T), blocanți TNF, etc;
Tratament cu cortizon și cu produse derivate administrate sistemic: tratament activ cu doze mari (> 20 mg prednison sau echivalentul pe zi când se administrează mai mult de 2 săptămâni);

Alte terapii cu efecte imunosupresoare (ex: remisive sintetice convenționale, remisive sintetice țintite);