Ce se întâmplă cu muncitorii din SUA?

Economiștii au analizat punctele comune și diferențele de pe piețele forței de muncă de pe glob.

În SUA, ei au constatat că, chiar dacă economia a început să recupereze pierderile din pandemie, numărul locurilor de muncă rămâne cu 5 milioane sub nivelul celui existent în februarie 2020.

Sunt peste zece milioane de locuri de muncă vacante în prezent, în toate sectoarele, deși companiile cresc salariile în încercarea de atrage personal.

O posibilă explicație este că familiile au făcut economii și nu au nicio urgență în a reveni la muncă, au constatat economiștii. Apoi, a crescut numărul celor care optează pentru pensionare anticipată, cu atât mai mult cu cât pentru mulți dintre angajați, gândul de a reveni la birou și de a face naveta zilnic a devenit neplăcut.

Apoi, restricțiile de la frontiere vor reduce imigrația, în timp ce natalitatea scăzută va însemna mai puțini muncitori tineri pe forța de muncă.

Pe fondul acestor probleme, singurele soluții pe care le-ar putea avea companiile ar fi să crească salariile pentru a păstra angajații, să organizeze programe de pregătire pentru propriii lucrători și să fie atente continuu la gradul de mulțumire a personalului. Salariile mai mari ar putea duce însă la o mai mare presiune inflaționistă.

Dar în Marea Britanie?

Situația în Marea Britanie a fost, de asemenea, agravată de Brexit, pe măsură ce mulți angajați străini pe care țara se baza s-au întors acasă în timpul pandemiei.

Absența angajaților din industrii-cheie, cum ar fi producția de carne, agricultura și transporturile, a dus la criză de alimente și de combustibil, ceea ce a produs panică în rândul consumatorilor. Sunt îngrijorări cu privire la creșterea prețurilor alimentelor, bunurilor și serviciilor înainte de Crăciun.

Această situație a determinat guvernul să introducă vize temporare pentru șoferii de camioane și angajații din ferme, în timp ce în industrii precum horeca ofertele de salarii au fost ridicate pentru a fi mai atractive.

Regulile privind vizele post-Brexit îngreunează accesul cetățenilor UE pe piața muncii din Marea Britanie, iar companiilor britanice le va fi tot mai greu să găsească lucrători din străinătate. Economiștii cred că nici modificările recente, așa cum sunt cele privind vizele temporare nu vor rezolva problemele.

Și Marea Britanie se confruntă cu problemele demografice ale îmbătrânirii populației, ceea ce va pune piedici dezvoltării Regatului Unit.

Situația din Zona Euro

În mod similar cu Marea Britanie, Zona Euro a încercat să limiteze pierderile masive de pe piața muncii prin scheme de ajutor și subvenții.

În zona euro, rata șomajului a scăzut în luna august la 7,5% de la 7,6% în luna iulie și 8,6% în perioada similară din anul 2020.

Deși îngrijorările cu privire la lipsa forței de muncă au fost semnalate mai târziu decât în SUA și nu sunt atât de presante ca în Marea Britanie, companiile sunt preocupate permanent de fenomen, fiind conștiente că atunci când apar, problemele duc la problemele în producție.

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.