Republica Moldova a acordat facilități fiscale în sumă de 100 mil. de euro investitorului străin care a preluat Portul Giurgiulești în schimbul stingerii datoriei de 17,7 milioane USD față de BERD, susține economistul Veaceslav Ioniță.

În anul 1995 Republica Moldova a început construcția Portului Giurgiulești, iar BERD s-a oferit sa împrumute Guvernul cu 25,5 mil. USD. Condiția era ca Executivul să garanteze un anumit volum de achiziții de produse petroliere, prin intermediul întreprinderii sale de stat.

Guvernul nu avea cum să-și îndeplinească obligația contractuală, ca urmare a privatizării întreprinderii de stat din domeniul petrolier, iar portul Giurgiulești dintr-un proiect de țară s-a transformat în cea mai mare durere de cap a Guvernului.

În opinia economistului Veaceslav Ioniță, portul s-a dovedit a fi un proiect imposibil de realizat, chiar dacă Guvernul achitase deja o anumită parte din credit, totuşi datoria în 2004 era mult mai mare decât creditul iniţial. Portul nu avea nici cea mai mică capacitate de plată și respectiv toată această datorie ca și-n alte cazuri similare a devenit o datorie a bugetului de stat.

În cazul Portului Giurgiulești, datoria deja era garantată de Guvern, dar el nu avea cum să o achite. Iar BERD, evident, dorea să vadă un plan cum își recuperează banii dintr-un proiect mort. Toți erau în căutare de soluții, care nu au întârziat să apară.

”Soluția care a fost identificată a fost atât de ”genială”, încât până în prezent este secret de stat. Acordul de investiții din 2004, în urma căruia BERD și-a primit banii înapoi, iar Republica Moldova rămas fără Port, este cel mai protejat secret de stat. Legea votată de Parlament doar stipulează că se aprobă acest Acord . Nici un deputat până în prezent de azi nu au văzut acest acord votat de parlament”, constată economistul Veaceslav Ioniță.

Conform acestui Acord Guvernul Moldovei s-a obligat să achite timp de 8 ani peste 100 milioane EURO. Această sumă urma să fie achitată pentru un credit inițial de 17,7 milioane USD. Guvernul la acea vreme sincer credea că plătind 100 milioane EURO și-a rezolvat problema pentru totdeauna, dar nu a fost să fie. Cel mai probabil urmează să mai achităm alte zeci de milioane de Euro.

În perioada 2010-2011 în jurul Portului Giurgiulești încep mai multe tranzacții, care au devenit subiect de anchetă și dosare penale în Republica Moldova, iar în lor Investitorul cu care Guvernul Moldovei a semnat acordul de investiții în 2004 este deposedat de port. Însă istoria nu se termină aici, aparent tranzacţia din 2011 era doar una intermediară, care s-a finalizat doar în 2021, când BERD declară că preia operatorul Portului Internațional Liber Giurgiuleşti.

”Conform acordului de investiţii din 2004, Guvernul Moldovei şi-a asumat angajamentul de a proteja investitorul privat, nici o tranzacţie cu acţiunile portului nu poate fi efectuată fără acordul său. În plus Guvernul, garantează tuturor investitorilor protecţia legală şi executarea legii. Ori ceea ce se întâmplă în jurul Portului Giurgiuleşti ridică riscuri de zeci de milioane de Euro, pentru cetăţenii Republicii Moldova, care riscă să achite aceste sume în cazul unui litigiu internaţional la care va fi atras Guvernul Moldovei”, a conchis Veaceslav Ioniță.

#BERD #Portul Giurgiulesti #Veaceslav Ionita

Primii ani de independență au fost, economic, complicați. Republica Moldova a moștenit o economie integrată în sistemul sovietic, dependentă energetic și cu o industrie ale cărei piețe și lanțuri de aprovizionare s-au destrămat aproape peste noapte. Potrivit Băncii Mondiale, PIB-ul real s-a prăbușit cu aproximativ 60% în anii ’90, iar în 1998-1999 aproximativ 73% din populație era estimată ca trăind sub pragul sărăciei, scrie BANI.MD.

Creșterea a revenit după anul 2000, însă modelul care s-a format a avut o particularitate ce urmărește Moldova până astăzi: o parte importantă a prosperității a venit nu din productivitatea economiei interne, ci din munca moldovenilor plecați peste hotare. Remitențele au alimentat consumul, construcțiile, comerțul și importurile, dar au compensat doar parțial pierderea forței de muncă și nu au generat suficientă industrie competitivă.

Astăzi, economia este incomparabil mai stabilă decât cea de acum trei decenii. PIB-ul Republicii Moldova a ajuns în 2025 la 353,5 miliarde de lei, după o creștere reală de 2,4%. Unul dintre cele mai dinamice sectoare a fost IT&C, cu o creștere a valorii adăugate de 12,5% și o pondere de 7,5% în PIB.

Dar aici apare una dintre problemele ale celor 35 de ani. Este vorba de faptul că Moldova crește prea încet pentru a recupera decalajul față de Europa. După reculul de 4,6% din 2022, economia a crescut cu doar 1,2% în 2023 și practic a stagnat în 2024. Pentru 2026, perspectivele s-au deteriorat din nou. În luna mai, FMI și-a redus estimarea de creștere la numai 1,5%, și invocate drept argument inclusiv noile șocuri energetice.

Cu alte cuvinte, Moldova nu mai este în situația dramatică a anilor ’90, dar nici nu a găsit încă „motorul” care să-i permită creșteri de 5-7% pe an timp îndelungat.

Marea transformare. Federația Rusăa fost înlocuită de Uniunea Europeană

Probabil cea mai importantă schimbare economică produsă după independență este reorientarea comerțului.

În 2025, 67,5% din exporturile moldovenești au mers către Uniunea Europeană, în timp ce țările CSI au reprezentat doar 5,9%. România singură a absorbit 29% din exporturile Republicii Moldova. În prima jumătate a anului 2026, UE continua să reprezinte 64,2% din exporturi.

Este o schimbare structurală. Economia Moldovei din 1991 era legată aproape organic de piețele fostei URSS. Economia Moldovei din 2026 gravitează comercial în jurul Uniunii Europene.

Și structura exporturilor s-a diversificat. Pe lângă produse agricole și vinuri, Moldova exportă astăzi cablaje și echipamente electrice, textile, mobilă, componente industriale și servicii IT. În 2025, mașinile și aparatele electrice reprezentau deja 15,1% din exporturile de mărfuri, aproape cât semințele și fructele oleaginoase – 15,5%. Este un progres real. Dar există și reversul.

Moldova cumpără mult mai mult decât produce pentru export

Aceasta este probabil cea mai alarmantă cifră a economiei actuale.

În 2025, Moldova a exportat mărfuri de 3,78 miliarde de dolari, dar a importat de 10,92 miliarde de dolari. Deficitul comercial a ajuns astfel la un record de 7,14 miliarde de dolari, cu aproape 30% mai mare decât în 2024.

Exporturile acopereau doar 34,6% din importuri.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare 100 de dolari cheltuiți de Moldova pe bunuri din străinătate, exporturile aduceau înapoi doar aproximativ 35 de dolari.

Diferența trebuie finanțată de undeva: servicii, remitențe, investiții, credite și granturi externe.

FMI avertizează deja că deficitul contului curent s-a apropiat de 20% din PIB, iar competitivitatea externă s-a deteriorat.

Aici se află poate cea mai mare slăbiciune economică a Moldovei la 35 de ani de independență: consumul a crescut mai repede decât capacitatea țării de a produce și exporta.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Salariile au crescut, iar oamenii însă au plecat

Pe partea nivelului de trai, diferența față de începuturile independenței este enormă.

În 2025, salariul mediu brut a ajuns la 15.594 lei, iar cel net la 13.227 lei, cu peste 11% mai mult decât în anul precedent. Numărul salariaților a crescut la 763.200 la sfârșitul anului.

Totuși, principala resursă pierdută de Moldova în acești 35 de ani nu este capitalul, ci populația.

La 1 ianuarie 2026, populația cu reședință obișnuită era estimată la numai 2,366 milioane de persoane, fără regiunea transnistreană și unele localități din afara controlului constituțional. Numai într-un an, numărul s-a redus cu aproape 23.000 de persoane. Vârsta medie a populației a urcat la 40,8 ani, iar BNS observă explicit golul demografic provocat de migrația adulților tineri din ultimele decenii.

Acesta este paradoxul Moldovei: emigranții au salvat ani la rând economia prin banii trimiși acasă, dar emigrația a redus simultan forța de muncă, baza fiscală și potențialul de creștere.

FMI consideră în prezent emigrația ridicată, productivitatea scăzută și competitivitatea redusă printre principalele obstacole structurale ale economiei moldovenești.

Ce a reușit totuși Moldova

Bilanțul celor 35 de ani nu este doar negativ.

Moldova are astăzi un sistem bancar mult mai solid decât în perioada crizelor precedente, o bancă centrală funcțională, o datorie publică relativ gestionabilă, acces la finanțare internațională și o economie de piață integrată tot mai profund cu UE. Investițiile străine directe nete reprezentau circa 2,5% din PIB în 2024.

Țara a trecut în ultimii ani printr-o succesiune aproape incredibilă de șocuri — pandemie, secetă, războiul din Ucraina, refugiați, explozia prețurilor la gaze și electricitate, inflație și pierderea vechilor surse energetice — fără o criză financiară sistemică.

Aceasta este o performanță care merită remarcată.

În plus, dependența energetică de Rusia, deși nu a dispărut sub toate formele sale, a fost redusă radical, iar infrastructura energetică este conectată tot mai puternic cu România și piața europeană.

Dar după 35 de ani Moldova rămâne o economie care consumă mai mult decât produce

Dacă ar fi să comprim bilanțul într-o singură frază, aceasta ar fi.

Republica Moldova a construit stabilitate macroeconomică, dar nu încă și prosperitate bazată pe productivitate.

A trecut de la economia sovietică la economia de piață, de la rubla sovietică la leu, de la comerțul dominat de Rusia la UE, de la agricultură aproape dominantă la servicii, IT și industrie de subcontractare.

Dar nu a rezolvat trei probleme fundamentale. Este vorba de: prea puțini oameni, prea puține investiții productive și prea puține exporturi cu valoare adăugată mare.

Iar cifrele comerciale sunt poate cea mai clară radiografie. Moldova exportă sub 4 miliarde de dolari în mărfuri pe an și importă aproape 11 miliarde.

Următorii 10 ani pot fi mai importanți decât ultimii 35

Există însă o diferență între Moldova din 2026 și cea din orice alt moment al istoriei sale economice recente. Perspectiva aderării la Uniunea Europeană și accesul la investițiile aferente procesului de integrare.

FMI estimează că, dacă investițiile și reformele asociate Planului de Creștere al UE sunt implementate eficient, creșterea potențială poate urca spre aproximativ 3,5% anual pe termen mediu.

Dar chiar și 3,5% nu este o creștere economică care să schimbe lucrurile pentru o țară care are de recuperat un decalaj mare.

Miza nu mai este să existe pur și simplu creștere economică. Moldova are nevoie ca fiecare leu și euro atras din exterior să producă drumuri, energie, fabrici, logistică, irigații, tehnologie și exporturi, nu doar consum.

#economie #FMI #Moldova #moldoveni #PIB