Unul dintre cele mai răspândite stereotipuri în Republica Moldova este cel care creează falsa asociere dintre partidele de dreapta cu ideea de aderare la UE, alături de partidele de stânga cu ideea cooperării cu Rusia. Este deosebit de important însă de înțeles că nivelul de implicare al statului social în viețile cetățenilor este cel care determină, de fapt, localizarea pe axa stânga-dreapta. Or, având în vedere revendicările de ordin social pe care le are populația RM, precum pensii și salariii decente, se conturează clar profilul unui alegător de centru-stânga care își dă votul pentru un partid capabil să satisfacă așteptările sociale atunci când preia puterea. Opinia aparține analistului politic de la Fundaţia Jamestown, Vladimir Socor, informează jurnal.md.

În țara noastră, profilul votantului rezonează mai mult cu cel al unuia de centru-stânga, ceea ce semnifică faptul că alegătorul moldovean tinde să-și dea votul pentru acel partid care îi promite un stat social puternic, cu pensii și salarii decente, dar și diverse plăți sociale menite să susțină un nivel minim adecvat al vieții. Asemenea situație mai poate fi observată în Belarus, însă nu și în Ucraina, Georgia sau Azebaijan.

„Alegătorii din Republica Moldova au anumite așteptări din partea statului. Dânșii consideră că statul este prin definiție un stat social, un stat care trebuie să asigure, dacă nu prosperitatea și bunăstarea, cel puțin supraviețuirea la un nivel decent al populației: salarii, pensii, tot felul de plăți sociale pe care orice guvernare este practic obligată să le promită alegătorilor. Așa este specificul alegătorilor din RM. Nu avem situații similare în Ucraina, Georgia sau chiar în Azebaijan. O situație asemănătoare este în Belarus. Și acolo populația consideră că statul îndeplinește în primul rând un rol social – rolul de a susține nivelul de trai al populației”, a explicat Vladimir Socor.

Pe baza acestor caracteristici poate fi lesne dedus faptul că actuala guvernare a Republicii Molodva nu este nici pe departe una de dreapta, ci una care încearcă să construiască un stat social puternic, menit să raspundă necesităților cetățenilor, ceea ce poziționează partidul de guvernare mai aproape de centru-stânga.

„Oricare guvernare, inclusiv guvernarea PAS, trebuie să țină seama de acest lucru și ține seama de el. Și iată de ce, consider eu că partidul PAS, președinta Maia Sandu nu reprezintă forțe politice de dreapta. Aceasta este o greșeală tradițională care se face în RM. Țara nu este guvernată de dreapta, este guvernată de forțe politice care țin seama de statul social și de așteptările sociale ale populației”, a adăugat analistul politic de la Fundaţia Jamestown.

Tocmai de aceea, această confuzie ar trebui diluată, iar eticheta de „dreapta” nu ar mai trebui atârnată actualei conduceri a țări, mai ales că în țara noastră, scrutinele electorale nu se câștigă prin programe de dreapta sau partide care se identifică a fi de dreapta. Însuși electoratul este unul de centru-stânga prin așteptările sociale pe care le formulează și le are în privința partidelor care ajung să dețină puterea.

„Este foarte contraproductiv să denumim guvernarea actuală ca una de dreapta. În Republica Moldova nu se câștigă alegeri cu eticheta de dreapta, nici măcar de centru-dreapta. Electoratul, în marea sa majoritate, este un electorat de centru-stânga și guvernarea este conștientă de acest, comportându-se ca atare”, a mai menționat comentatorul politic.

Deși în RM este deosebit de popular stereotipul că guvernările de dreapta sunt pro-europene și pro-occidentale, iar cele de stânga sunt pro-ruse, totuși această confuzie necesită a fi evitată. Iar cel mai important criteriu, așa cum a subliniat și analistul Vladimir Socor, este prezența statului social în viața cetățenilor, dar și așteptările de ordin social pe care le au aceștia.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Mai mult, dezideratul cetățenilor pentru un nivel de trai decent, asigurat de stat, este o tendință absolut firească și întâlnită în toate statele Uniunii Europene, acolo unde în majoritatea țărilor la putere se regăsesc guvernări de centru-stânga sau cel puțin centru-dreapta, care se apleacă mai mult spre nevoile de ordin social ale populației.

„În Uniunea Europeană, nicăieri dreapta nu este la putere. La putere sunt formațiuni de centru-dreapta, centru-stânga, deseori în coaliție, iar dreapta în UE este anti-sistem. RM nu dorește să adere la dreapta din Uniunea Europeană. Dreapta din UE este, de exemplu, guvernarea din Ungaria, o parte din partidele din Franța, în opoziție cu guvernarea. În niciun caz Republica Moldova nu dorește să adere la dreapta europeană. Ar fi o sinucidere politică. Republica Moldova este guvernată de forțe politice de centru, care țin seama de așteptările sociale ale populației din partea statului”, a conchis Vladimir Socor.

#alegeri #UE #Vladimir Socor

Iranul discută tot mai intens posibilitatea de a-și schimba doctrina nucleară și de a se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), acordul internațional care urmărește împiedicarea răspândirii armelor atomice. Unii parlamentari iranieni susțin că țara ar trebui să își dezvolte propriile arme nucleare pentru a se apăra de Statele Unite și Israel. Alți oficiali avertizează însă că o asemenea decizie ar putea provoca noi conflicte, relatează antena3.ro.

Deși rezultatul alegerilor parlamentare din SUA pare să fi redus, cel puțin pentru moment, riscul unui nou atac de amploare al americanilor și israelienilor asupra Iranului, programul nuclear al Teheranului continuă să provoace dispute.

Statele Unite și Israelul au făcut din împiedicarea Iranului de a dezvolta arme nucleare unul dintre principalele obiective ale războiului împotriva acestei țări.

În Iran, această situație a reaprins discuțiile despre necesitatea schimbării strategiei nucleare a țării.

Kamran Ghazanfari, membru al Parlamentului iranian, a declarat vineri pentru Euronews că dezvoltarea armelor nucleare este mult mai importantă pentru Iran decât combaterea a ceea ce el numește „propaganda americană și israeliană împotriva Republicii Islamice”.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți, pentru că este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul.

Acesta susține că Iranul trebuie să fie pregătit să răspundă unui eventual atac nuclear și că nu se poate baza pe presupunerea că adversarii săi nu vor folosi asemenea arme.

Un parlamentar iranian cere dezvoltarea armelor nucleare: „Trebuie să creăm o putere de descurajare”

Ghazanfari a cerut conducerii Iranului să reanalizeze doctrina nucleară a țării, astfel încât Statele Unite și Israelul să știe că un eventual atac nuclear ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear împotriva Iranului, se va confrunta cu un răspuns pe măsură”, a afirmat acesta.

Parlamentarul a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin arme nucleare au evitat să le folosească unele împotriva celorlalte, de teama unui atac de represalii.

În opinia sa, Iranul ar trebui să își dezvolte o capacitate asemănătoare de descurajare nucleară. Ghazanfari consideră că lipsa submarinelor nucleare sau a bombardierelor capabile să transporte asemenea arme nu ar reprezenta un obstacol decisiv, deoarece focoasele nucleare ar putea fi transportate și cu rachete.

Nu toți politicienii iranieni sunt însă de acord cu această abordare.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar iranian, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta securitatea Iranului.

„Descurajarea nucleară are trei componente: deținerea unei bombe atomice, un echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a aplica lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară poate fi creată doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat acesta.

Fostul parlamentar a precizat că nu știe dacă Iranul deține sau nu arme nucleare. Din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic, iar eventualele sale dimensiuni militare fuseseră abordate în cadrul acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de JCPOA, pentru ca dosarul Iranului să fie scos de sub incidența Capitolului VII al Cartei ONU.

Falahatpisheh consideră că strategia militară a Iranului se bazează în continuare pe arme convenționale și că aceasta s-a dovedit destul de eficientă.

El a comentat și declarațiile secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, care afirmase că Iranul „are anumite lucruri”. Fostul parlamentar spune că este puțin probabil ca oficialul să se fi referit la o bombă atomică.

Ghazanfari interpretează însă declarația diferit și consideră că Rezaei a făcut aluzie la o „armă specială”, nu la una obișnuită.

Iranul discută retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară

În paralel cu dezbaterea despre dezvoltarea armelor atomice, mai mulți parlamentari iranieni încearcă să obțină retragerea oficială a țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Acordul internațional are ca scop împiedicarea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor folosite pentru fabricarea lor.

Kamran Ghazanfari susține că schimbarea doctrinei nucleare a Iranului s-ar fi produs deja în practică, iar parlamentarii încearcă acum să obțină și modificarea poziției oficiale a țării.

„În Parlament urmărim și retragerea din TNP. Anul trecut, unii membri ai conducerii Parlamentului au blocat acest demers, dar deputații continuă să facă presiuni pentru ca proiectul să ajungă în plen”, a declarat Ghazanfari.

Fostul parlamentar Heshmatollah Falahatpisheh avertizează însă că ieșirea din tratat ar putea pregăti terenul pentru noi războaie împotriva Iranului.

„Discuția despre retragerea Iranului din TNP nu servește intereselor naționale ale Iranului, deoarece ieșirea din tratat echivalează cu ascunderea unei părți a programului nuclear iranian”, a declarat acesta pentru Euronews.

Potrivit fostului parlamentar, relația Iranului cu tratatul este deja grav afectată, iar decizia privind continuarea participării depinde în mare măsură de evoluția relațiilor dintre Teheran și Washington.

Falahatpisheh a mai spus că proiectul parlamentarilor privind retragerea în procedură de maximă urgență nu a primit aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională. În caz contrar, acesta ar fi fost deja discutat în plenul Parlamentului.

Dezbaterea s-a extins și la alte instituții importante ale statului iranian.

Joi, Adunarea Experților, organismul responsabil cu supravegherea activității conducerii supreme a Iranului, a cerut analizarea posibilității retragerii din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Într-un comunicat, instituția a susținut că examinarea acestei opțiuni, revizuirea doctrinei de apărare și dezvoltarea capacităților de descurajare au devenit o necesitate inevitabilă și o cerere la nivel național.