AUR pentru „Nanu Tudor”, scurtmetrajul moldovencei Olga Lucovnicova a Festivalul Internațional de Film de la Berlin

„Avem o veste mare pentru Olga Lucovnicova, care tocmai a primit Ursul de Aur pentru cel mai bun scurtmetraj pentru documentarul „Nanu Tudor”. În acest film puternic, Olga îndrăznește să se confrunte cu istoria ei întunecată a familiei și cu propria traumă.

„Acum trei ani am fost la Berlin și am vizitat Muzeul filmului, tot acolo am văzut postere Berlinale. Mă gândeam, ar fi atât de uimitor doar pentru a merge acolo”, a declarat Olega.

„Felicitări uriașe, Olga! Fie ca tu să continui pe calea ta neînfricată”.

„Nanu Tudor”

După 20 de ani de tăcere, Olga se reîntoarce în locurile în care și-a petrecut primii ani de viață. Pune întrebări în fața camerei de luat vederi mai multor membri ai familiei. Unchiul Tudor nu regretă nimic. Abuzurile sexuale asupra Olgăi, începute de la vârsta de 9 ani, nu par să-i aducă remușcări. Copila a fost, până la urmă, „vinovată” pentru ceea ce i s-a întâmplat. Membrii familiei o descriu ca pe un copil obraznic și plin de temperament.

Filmul meu a început de la dorința de a crește și de a scăpa de temerile din copilărie. A fost o călătorie provocatoare, dar foarte importantă pentru mine. Tolstoi a spus că „toate familiile fericite sunt la fel, fiecare familie nefericită însă, este nefericită în felul său”. „Aș extinde citatul său și aș spune că toate familiile vor să pară fericite, sacrificând uneori inconștient iubirea, pentru a ascunde secrete oribile”, a zis ea.
„A fost o decizie dificilă să fac acest film, a însemnat să răstorn întreaga lume a familiei mele, dar dacă aș fi tăcut, aș fi mers împotriva propriei mele voințe, acesta fiind probabil cel mai rău lucru pe care mi l-aș putea face”.

În pofida faptului că procesul de producție a fost extrem de dificil, creatoarea s-a bucurat de fiecare moment petrecut muncind la acesta. Lucovnica a învățat cum filmul poate vindeca rănile profunde și durerea. „A fost terapia mea, alinarea mea și cea mai corectă decizie din viața mea”, a zis regizorul scurtmetrajului.

Scurtmetrajele sunt similare cenzurii, prezența limitelor stricte provoacă imaginația artistului să treacă prin ele. Adesea, scurtmetrajele au forma unor întrebări sau poezii ce mențin însă audiența implicată chiar și după creditele finale. Datorită faptului că scenele de umplutură și fotografiile fără sens sunt evitate, spectatorilor li se oferă posibilitatea de a se afla mereu în mijlocul acțiunii.

#scurtmetraj #Olga Lucovnicova

Curiozitatea i-a împins pe cercetători să afle cum a reușit japoneza Tomiko Itooka să trăiască până la vârsta de 116 ani. Nipona s-a stins din viață pe 29 decembrie 2024, fiind cea mai în vârstă femeie din lume.

Primul secret al lovenvității poate fi socotit genetica asiatică extrem de sănătoasă. Cifrele indică faptul că în Japonia există în prezent peste 95.000 de persoane cu vârsta peste 100 de ani. Iar 88% dintre acestea sunt femei. Aproape o treime din cei 124 de milioane de locuitori ai țării au peste 65 de ani. În fruntea listei centenarilor se regăsesc doar femei. Pentru primul bărbat trebuie să coborâm în tabel până pe locul 48, unde se află brazilianul João Marinho Neto, născut pe 5 octombrie 1912.

Dar Itooka nu s-a bazat doar pe genetica sa. În liceu a jucat volei și a fost întotdeauna considerată o persoană plină de viață. S-a căsătorit la 20 de ani și a avut patru copii, doi fii și două fiice, precum și cinci nepoți.

Astăzi, doar doi copii și toți nepoții îi sunt în viață. De asemenea, a condus afacerea cu textile a soțului ei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe scurt, o femeie mereu ocupată.

Itooka a practicat și alpinismul. Femeia a urcat pe Muntele Ontake, care are 3.067 de metri înălțime. Și dieta a avut un rol esențială. Nu putea renunța în ruptul capului la banane și la Calpis, o băutură pe bază de iaurt, foarte apreciată în Japonia.