Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

Care va fi ora standard a Lunii? NASA va crea un sistem de referință al timpului lunar

07 Apr. 2024, 20:02
 // Categoria: Cosmos // Autor:  Elena Putregai
07 Apr. 2024, 20:02 // Cosmos //  Elena Putregai

Administrația Națională Aeronautică și Spațială (NASA) are termen până la sfârșitul anului 2026 pentru a stabili un sistem de referință al timpului lunar. Într-o notă trimisă marți, 2 aprilie 2024, de șeful Biroului de politică științifică și tehnologică al SUA (OSTP), agenția spațială a cerut să colaboreze cu alte agenții americane și internaționale pentru a stabili un sistem de referință al timpului centrat pe Lună. NASA are termen până la sfârșitul anului 2026 pentru a stabili ceea ce se numește Coordinated Lunar Time (LTC), scrie The Guardian.

Nu este vorba de un fus orar ca cel de pe Pământ, ci de un întreg cadru de referință pentru Lună. Pentru că pe Lună există mai puțină gravitație, timpul se mișcă acolo un pic mai repede – 58,7 microsecunde în fiecare zi – comparativ cu cel de pe Pământ. Printre altele, LTC ar oferi un punct de referință pentru măsurarea timpului pentru navele spațiale și sateliții lunari care au nevoie de o precizie extremă pentru misiunile lor.

„Un ceas atomic de pe Lună va ticăi la o rată diferită de cea a unui ceas de pe Pământ”, a declarat Kevin Coggins, cel mai înalt oficial de comunicații și navigație al Nasa. „Este logic ca atunci când te duci pe un alt corp, cum ar fi Luna sau Marte, fiecare să aibă propria sa bătaie de inimă”.

NASA are în plan să trimită misiuni de astronauți pe suprafața lunară începând cu septembrie 2026 prin programul Artemis, care va stabili, de asemenea, în cele din urmă, o bază lunară științifică care ar putea ajuta la pregătirea viitoarelor misiuni pe Marte. Zeci de companii, nave spațiale și țări sunt implicate în acest efort.

Fără un standard de timp lunar unificat, a declarat un oficial OSTP pentru Reuters, ar fi dificil să se asigure că transferurile de date între navele spațiale sunt sigure și că comunicațiile dintre Pământ, sateliții lunari, bazele și astronauții sunt sincronizate.

Discrepanțele de timp ar putea duce, de asemenea, la erori în cartografierea și localizarea pozițiilor pe Lună sau pe orbită, a mai spus oficialul.

„Imaginați-vă dacă lumea nu și-ar sincroniza ceasurile la aceeași oră, cât de perturbator ar putea fi acest lucru și cât de provocator ar deveni lucrurile de zi cu zi”, a spus oficialul.

Ceasurile și fusurile orare de pe Pământ funcționează pe baza timpului universal coordonat (UTC), care este recunoscut la nivel internațional. Acesta se bazează pe o vastă rețea globală de ceasuri atomice plasate în diferite locații din întreaga lume. Acestea măsoară schimbările în starea atomilor și generează o medie care, în cele din urmă, alcătuiește o oră precisă.

Dezvoltarea LTC ar putea necesita amplasarea de ceasuri atomice pe Lună.

Conform memorandumului, definirea modului de implementare a LTC va necesita acorduri internaționale, prin intermediul „organismelor de standardizare existente” și între cele 36 de națiuni care au semnat un pact numit acordurile Artemis, care implică modul în care țările acționează în spațiu și pe Lună. China și Rusia, cei doi principali rivali ai SUA în spațiu, nu au semnat acordurile Artemis.

UTC ar putea influența modul în care este implementat LTC, a declarat oficialul. Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor din cadrul ONU definește UTC ca fiind un standard internațional.

Stația Spațială Internațională, aflându-se pe orbita joasă a Pământului, va continua să folosească timpul universal coordonat. Dar unde intră în vigoare noul timp spațial este un lucru pe care NASA trebuie să îl stabilească. Chiar și timpul de pe Pământ se accelerează și încetinește, necesitând secunde bisectoriale.

Spre deosebire de Pământ, pe Lună nu va exista ora de vară, a precizat Coggins.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.