Numărul cazurilor de cancer a crescut considerabil în Republica Moldova. Anul trecut, medicii au diagnosticat peste 10 mii de pacienți noi și au înregistrat un număr record de internări. Specialiștii spun că cifrele s-au înrăutățit îndeosebi în perioada post pandemică, dar și din cauza modului de viață nesănătos al moldovenilor. Medicii susțin că depistarea precoce a bolii, dar și adoptarea unor obiceiuri sănătoase, înseamnă mai multe șanse la viață, transmite timpul.md.

Anul trecut, medicii de la Institutul Oncologic din Chișinău au depistat tumori maligne la 10.167 de persoane, cu aproape 1300 mai multe decât în 2021. Numai la policlinica spitalului s-au înregistrat peste 230 de mii de vizite la medic și un record de internări.

Cauzele dezvoltării maladiilor oncologice pot fi numeroase. Factorii de risc pentru cancer variază în funcție de tipul specific de cancer. Aceștia pot include predispoziție genetică, fumatul, consumul excesiv de alcool, expunerea la substanțe chimice nocive, obezitatea, dieta nesănătoasă și expunerea la radiații sau infecții cronice.

”Pentru a reduce riscul de cancer, este important să adoptăm un stil de viață sănătos, care să includă renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool. Persoanele care nu pot renunța în totalitate la țigări, în fumul cărora se conțin substanțe chimice toxice, pot reduce riscurile optând pentru alternative care livrează nicotină, dar care nu ard tutunul. Este importantă adoptarea unei diete bogate în legume, fructe și fibre, menținerea greutății sănătoase și evitarea expunerii la substanțe toxice sau radiații. De asemenea, efectuarea regulată a controalelor medicale și a testelor de screening specifice vârstei” susține Dumitru Brînza, medic histopatolog de la Institutul Oncologic din Moldova.

Fiind diagnosticați cu cancer, pacienților li se indică mai multe forme de tratament, printre care și chimioterapia – tratament medical utilizat pentru a vindeca și controla cancerul și alte afecțiuni grave.

Indiferent de tipul de cancer, pacienții trebuie să adopte un stil de viață sănătos, un factor important în procesul de tratare. Potrivit specialiștilor, pierderea în greutate este cea mai mare problemă cu care se confruntă persoanele diagnosticate cu cancer, din acest motiv este importantă alimentația.

”Problema dată apare la mai mult de 50% din pacienții cu cancer, chiar din momentul diagnosticului. Este imperios necesară prevenirea pierderii în greutate. De asemenea, este importantă anticiparea reacțiilor adverse ale tratamentului chimioterapic sau simptomelor, ce pot interfera cu alimentația, precum alterări ale gustului și mirosului, inapetență, greață, vomă, depresie, anxietate. Alimentația săracă în proteine și calorii este cea mai frecventă problemă întâlnită la pacienții oncologici. Proteinele și caloriile sunt foarte importante pentru vindecare”, susține Iacob Locoman, medic-chimioterapeut, Institutul Oncologic din Moldova.

În cazul pacienților obezi, este încurajată pierderea în greutate, care trebuie să fie lentă – 1 kg pe săptămână şi se poate obține printr-o combinație de dietă cu efort fizic adaptat pacientului. Se recomandă alimente cu aport energetic redus, porțiile de alimente înalt-energetice trebuie să fie mai mici, evitându-se foamea și sentimentul de privațiune, cu efect psihologic negativ.

Continuarea fumatului în timpul terapiei anti-tumorale are un impact negativ atât asupra rezultatelor imediate ale tratamentului, cât și asupra celor pe termen lung. Renunțarea la fumat trebuie să devină o componentă esențială a tratamentului de cancerul în toate programele oncologice.

”Pentru pacienții care nu pot renunța complet la obiceiul nociv, este recomandabil să ia în considerare strategia de reducere a riscurilor prin utilizarea produselor alternative cu nicotină. Statisticile arată că peste 60% dintre fumători continuă să fumeze după ce li s-a pus diagnosticul. Pentru aceasta, ar trebui să ne concentrăm pe strategia de reducere a riscurilor, adică să discutăm cu pacientul posibilitatea de a trece în perioada preoperatorie la un produs alternativ, dar cu un risc redus sau modificat. Datorită absenței arderii, conținutul de monoxid de carbon în produse fără fum este redus cu aproximativ 95%, ceea ce nu va provoca hipoxie în țesutul afectat și acesta va răspunde la tratament”, susține medicul.

Stilul de viață a pacientului poate ajuta la reducerea efectelor secundare ale tratamentului, la gestionarea complicațiilor și la promovarea procesului de vindecare.

#cancer #complicatii #factori de risc #pandemie

La Chișinău există un punct de reper pe care aproape toată lumea îl cunoaște: „Ne vedem la Ștefan”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, amplasat la intrarea în Grădina Publică ce îi poartă numele, a devenit în timp nu doar un simbol al capitalei, ci și unul dintre cele mai recunoscute locuri ale orașului.

Statuia a fost realizată în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală. Ideea ridicării monumentului a apărut în 1923, când artistului i s-a propus să elaboreze proiectul pornind de la un portret-miniatură al domnitorului, datat cu anul 1475. Tot lui Plămădeală i-a revenit și alegerea locului unde urma să fie instalat monumentul.

Statuia a fost turnată la București, în 1927, din bronz obținut prin topirea a șase tunuri otomane capturate în timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878. Monumentul a fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Statuia are 5,20 metri înălțime și este așezată pe un soclu de 6 metri din piatră de Cosăuți. Înălțimea totală a ansamblului ajunge la 11,20 metri. Pe fațada principală a soclului a fost dăltuită inscripția: „Ștefan cel Mare – Domnitor al Moldovei. 1457–1504”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a avut însă o soartă la fel de zbuciumată ca istoria acestui teritoriu. În iunie 1940, după ultimatumul sovietic dat României, statuia a fost evacuată la Vaslui pentru a fi salvată, în timp ce soclul rămas la Chișinău a fost demolat. În august 1942, monumentul a fost readus în capitală și instalat în fața Arcului de Triumf. În 1944, odată cu apropierea din nou a frontului, statuia a fost evacuată pentru a doua oară în România, de această dată la Craiova.

În 1945, monumentul a revenit din nou la Chișinău, după ce sculptorița Claudia Cobizeva, discipolă a lui Alexandru Plămădeală, l-a identificat într-un parc din Craiova și a semnalat autorităților existența lui. Totuși, statuia nu a mai fost amplasată în locul ales inițial, ci în adâncul grădinii publice, iar unele însemne au fost modificate.

În perioada sovietică, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a fost delăsat, în timp ce în centrul Chișinăului a fost instalat monumentul lui Vladimir Lenin.

Abia la sfârșitul anilor ’80 monumentul a revenit în prim-planul vieții publice. Restaurat și readus pe locul său istoric, cu inscripțiile originale refăcute, acesta a fost dezvelit din nou la 31 august 1990, atunci când s-a marcat un an de la proclamarea Limbii Române ca limbă de stat.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Astăzi, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt este unul dintre cele mai importante simboluri ale Chișinăului. Aici sunt depuse flori la evenimentele oficiale, aici încep marșuri și manifestații, iar pentru mulți locuitori ai capitalei locul rămâne simplu de recunoscut: „Ne vedem la Ștefan”.

#Chisinau #monument #Stefan Cel Mare